Efectele economice ale pandemiei de coronavirus continuă să se resimtă la nivel global, după ce acum un an, consumatorii erau cei care cumpărau de panică, acum, companiile încearcă să își facă stocuri, în cadrul unei penurii generale de „de toate”, relatează Bloomberg.
De la cupru, minereuri de fier sau oțel. Porumb, cafea, grâu, sau boabe de soia. Cherestea, semiconductori, până la plastic sau carton pentru împachetări. În acest moment, pare că economie globală duce lipsă de de toate.
În concluzie, „Vă puteți gândi la orice material și sigur avem deficit și din acela”, spune Tom Linerbarger, director executiv la producătorul de generatoare și motoare Cummins Inc.
În opinia sa, clienții încearcă să pună mână pe orice pentru că văd că cererea este mare și cred că această criză va continua și în acest an, este de părere Jennifer Rumsey, președintă și COO la aceeași companie.
În contextul comparativ, diferența dintre criza din 2021 și alte perturbări anterioare, ale lanțurilor de aprovizionare, o reprezintă magnitudinea sa extraordinară și faptul că nu ne putem da seama când se va termina.
În plus, această situație este exacerbată de calamități și dezastre naturale.
Astfel, indiferent că sunt mari sau mici, companiile se confruntă cu o penurie generalizată, unele duc lipsă de aluminiu, altele nu pot restarta producția din cauza deficitului major de semiconductoare, iar situația este exacerbată de o serie de calamități și dezastre naturale care au afectat producția.
De exemplu: Blocajul neobişnuit din Canalul Suez, de la sfârșitul lunii martie a fost unul dintre aceste evenimente și a dus la un deficit de produse agricole. Mai multe dezastre în SUA au afectat producția de energie, operațiunile petrochimice și au mărit puternic prețul comstibililor. În același timp, criza Covid din India, amenință comerțul din cele mai mari porturi indiene.
Unii producători care își stabileau, anterior, producția pe baza previziunilor de cerere și a comenzilor trebuie să o facă acum în funcție de disponibilitatea materiilor prime de care dispune.
„Nu este nici eficient, nici normal, însă acum nu avem de ales. Știu că se vorbește că asta ar fi o situație temporară, însă ne pregătim să lucrăm așa în mod susținut”, spune directorul executiv al unei companii care produce electrocasnice.
În contextul social mondial, problemele apar din cauza producției globale limitate de materii prime și va persista mai ales pentru că adecvarea capacității de producție cu capital sau forță de muncă adițională nu se poate face decât încet și foarte scump.
Din punct de vedere financiar, prețul cherestelei, cuprului, minereurilor de fier sau oțelului au crescut toate în ultimele luni, mai ales în contextul în care oferta este întinsă la maximum de cererea puternică dinspre SUA și China, cele două cele mai mari economii ale lumii.
Mai ales, „criza semiconductoarelor” despre care s-a crezut că este o perturbare de scurtă durată, amenință acum sectorul electronicelor și ar putea duce la o afectare serioasă a economiilor asiatice de export. Vincent Tsui de la Gavekal Research spune că această criză are niște cauze structurale care afectează o gamă mai largă de industrii.
Un indiciu pentru a înțelege cât de gravă este criza în sectorul electronicelor este decizia Coreei de Sud care va cheltui aproximativ 450 de miliarde de euro pentru a construi cel mai mare spațiu de producție pentru cipuri, pe parcursul următorului deceniu.
