Jim Ratcliffe și bătălia pentru Manchester United
Citeste si:
Familia miliardară Glazer și-a făcut o reputație de grup de americani timizi în fața presei, care dețin Manchester United. Este oarecum incomod, având în vedere că dețin unul dintre cele mai faimoase branduri sportive de pe planetă.
Dar familia nu mai poate evita lumina reflectoarelor pe măsură ce discuțiile avansează cu privire la o potențială vânzare către miliardarul britanic Sir Jim Ratcliffe, care pare să aibă un avantaj față de rivalul qatariot Sheikh Jassim bin Hamad al-Thani.
Ratcliffe încearcă să dobândească controlul majoritar al ManU într-o tranzacție care ar putea evalua clubul la mai mult de 5 miliarde de lire sterline, inclusiv datoria.
Sir Jim Ratcliffe a crescut susținând Manchester United și a subliniat anterior interesul său de a cumpăra clubul din copilărie.
Fondatorul Ineos ar putea apoi să cumpere restul acțiunilor Glazers în anii următori prin contracte derivate, oferindu-și timp și posibilitatea de a-și direcționa mai imediat puterea de foc către un club care are nevoie de investiții în echipă și stadion.
Complexitatea situației înseamnă că nu există nicio garanție a unui acord. Câștigarea a șase frați și surori necesită timp. Lăsând la o parte dinamica familiei, modul în care Glazers controlează clubul necesită o atenție deosebită.
ManU se află în familia Glazer din 2005, când aceștia au preluat controlul clubului printr-o achiziție cu efect de levier de 790 de milioane de lire sterline.
În primii ani ai domniei lor, ManU a fost deținută privat. Apoi, în 2012, au listat acțiunile la bursa din New York, cu un an înainte ca clubul să câștige ultimul titlu de campion al Angliei.
Oferta publică inițială a strâns capital pentru familie și pentru club, dar a creat și o structură de acțiuni cu două clase, care a conferit avantaje semnificative familiei Glazer față de ceilalți acționari. Această structură a fost criticată de la început.
Ratcliffe dorește să cumpere doar suficiente acțiuni B ale Glazerilor – care nu sunt tranzacționate public și care au de 10 ori mai multe drepturi de vot decât acțiunile A – pentru a prelua controlul. Apoi, el ar putea lăsa acțiunile A în circulație, economisind sute de milioane de dolari în avans.
Persoane familiarizate cu această chestiune au declarat pentru Samuel Agini de la Financial Times și Arash Massoudi de la DD că o soluție potențială este ca Glazerii să voteze o schimbare care ar împiedica acțiunile B să se convertească în clasa care are drepturi de vot inferioare.
Sursa – www.ft.com
