Fostul viceguvernator adjunct al Băncii Angliei, Paul Tucker, a cerut o revizuire radicală a modului de finanțare a băncilor, astfel încât acestea să poată rezista la o fugă de 100% din depozite fără a urma Silicon Valley Bank, Credit Suisse, Signature Bank și First Republic în cimitirul finanțelor.
Recenta serie de colapsuri bancare a alarmat autoritățile de reglementare, arătând cât de repede o bancă ar putea fi secătuită de o execuție efectuată prin aplicații și transferuri online, mai degrabă decât o execuție în stilul Northern Rock, în care oamenii au stat la coadă pe străzi.
Silicon Valley Bank, de exemplu, a pierdut 42 de miliarde de dolari, sau un sfert din întregul său portofoliu de depozite, într-o singură zi, într-o prăbușire descrisă de guvernatorul Băncii Angliei, Andrew Bailey, ca fiind “cea mai rapidă trecere de la sănătate la moarte de la Barings” în 1995.
Atât SUA, cât și Marea Britanie au în vedere în prezent consolidarea sistemelor lor de garantare a depozitelor pentru a reduce riscul unor viitoare falimente bancare, în timp ce autoritățile de reglementare la nivel mondial analizează posibilitatea de a forța băncile să se pregătească pentru falimente bancare mai rapide, cerându-le să dețină mai multe active foarte lichide.
Tucker, care a fost viceguvernator adjunct până la sfârșitul anului 2013 și care este acum autor și bursier la Harvard, a declarat pentru Financial Times că băncile centrale ar trebui să acționeze în mod decisiv pentru a preveni cursele bancare, cerând creditorilor să păstreze suficiente garanții la băncile centrale astfel încât să poată onora cererile pentru 100% din depozitele lor pe termen scurt într-o singură zi.
Garanția ar lua forma unor obligațiuni guvernamentale de înaltă calitate, portofolii de credite sau alte active acceptate de băncile centrale, care ar evalua zilnic valoarea garanției și ar cere mai mult dacă valoarea activelor a scăzut prea mult.
Banca centrală s-ar angaja apoi să furnizeze numerar în schimbul acestei garanții de îndată ce un creditor ar avea nevoie de ea.
“Aceasta ar însemna că, sub rezerva ca o bancă să fie fundamental insolvabilă, băncile centrale ar putea acoperi 100% o fugă”, a spus Tucker, adăugând că reforma pe care el și fostul guvernator al BoE, Mervyn King, au prezentat-o pentru prima dată la mijlocul anilor 2010 a fost mai presantă în lumina evenimentelor recente.
Dacă va fi adoptată, propunerea ar pune capăt capacității băncilor de a utiliza activele legate de activitățile lor bancare ca garanție pentru a finanța alte activități, inclusiv tranzacționarea, deși capacitatea marilor bănci britanice de a face acest lucru este deja limitată de ringfencing.
Tucker a declarat că propunerile nu ar duce neapărat la o scădere a creditării pe parcursul unui ciclu economic, chiar dacă băncile ar fi mai constrânse în ceea ce privește modul în care investesc banii deponenților. El a adăugat că băncile centrale nu și-ar asuma un risc mai mare atâta timp cât “solicită cu prudență o supracolateralizare și își gestionează în mod activ expunerile potențiale”.
“Ar putea lăsa (băncile centrale) cu mult mai puține riscuri decât în prezent”, a adăugat el, descriind modul în care acestea ar putea să vadă în timp real modificările în valoarea deținerilor de obligațiuni guvernamentale ale creditorilor și a altor active, ceea ce ar putea ajuta în cele din urmă finanțele publice.
“În prezent, se pare că contribuabilul trebuie să vină în continuare în ajutor chiar și atunci când problemele unei bănci ar trebui să fie evidente (cazurile din SUA) sau când a existat o notificare suficientă că este nevoie de măsuri decisive de remediere (cazul elvețian)”, a adăugat el.
Tucker a spus că politica, pe care crede că BoE ar putea să o adopte în cadrul competențelor sale actuale, ar fi ideal să fie făcută alături de colegii internaționali, dar “țările singure nu ar trebui să fie descurajate să meargă singure dacă alții nu adoptă această politică.
“Deși nu este ușor să mergi de unul singur, pe termen mediu ar da roade, deoarece sistemul bancar ar fi mai puțin probabil să se prăbușească. Imaginați-vă doar beneficiile pentru Marea Britanie dacă, în perioada 2007-2009, băncile noastre s-ar fi remarcat prin reziliența lor atunci când restul sistemului financiar internațional se destrăma.”
Sursa – www.ft.com
