- ”Se poate face profit şi de pe unul-două hectare”
În ciuda faptului că la ferma din Prundu se cultivă soia (doar soiuri nemodificate genetic) pe 1000 de hectare în cultură de bază şi alte 1500 de hecatre în cultură dublă, Ştefan Mihalcea spune că această cultură poate aduce profit şi pe suprafeţe mai mici. ”Se poate face profit şi pe unul-două hectare. Avem proprietari vecini care cultivă soia şi le merge. Ca să ai recoltă bună trebuie însă să ai teren în lunca Dunării sau poate în alte zone de luncă. Sau să poţi iriga bine. Apa este cheia”, explică Mihalcea pentru Agrointeligenţa.
Când vine vorba despre vânzarea recoltei, Mihalcea nu are detalii, nefiind domeniul său de activitate. Ştie însă că fabricile de ulei de soia, aşa cum e cea de la Țăndărei, se bat pe producţiile din zona Giurgiu.
- Probleme cu precipitaţiile şi cu dăunătorii
Cultura de soia nu are numai părţi bune, dă asigurări cultivatorul care, de-a lungul anilor, a avut multe experienţe care i-au dat producţiile peste cap. Doar anul trecut, o ploaie aprigă i-a inundat 1000 de hectare.
”La cultura dublă, anul trecut, au fost ceva probleme. Am avut semănat 1500 de hectare şi a răsărit foarte bine, mai ales că după semănat, la nici o săptămână a plouat şi a creat condiţii să răsară toată soia. După vreo trei săptămâni, spre sfârşitul lunii iunii, a venit o ploaie care, în trei zile, a fost 210 litri/mp. Am mai avut cu ani în urmă aşa precipitaţii, dar cantitatea mare căzută în timp scurt nu a dat posibilitatea infiltrării apei în sol.
A creat băltiri încât, pe teren, au apărut specii de păsări de apă, inclusiv pelicani. Aproape 1000 de ha de soia au pierit din cauză că au stat acoperite de apă. Restul de soia rămasă, în funcţie de cum a rămas şi cum şi-a păstrat densitatea – mai mult sau mai puţin, ne-a adus producţii şi de aproape 3.000 de kg la ha. Media pe ce am avut atunci, cu tot cu pierderi, a fost de 1.500 de kilograme la hectar”, îşi aminteşte directorl tehnic de la ferma Prundu.
O altă problemă a cultivatorilor de soia din România sunt dăunătorii, care evoluează mai repede decât produsele menite să îi combată. În acest an, o mare teamă a fermierilor o reprezintă omida de stepă, dar nici molia de soia nu este mai prejos, mai ales că până acum, cultivatorii nu au găsit un leac sigur pentru a le opri invazia.