În cadrul unei cercetări cu sprijinul NASA, Centrul European pentru prognoze meteo a anunțat o veste excepțională privind colosala gaură din stratul de ozon de deasupra Pământului, iată că acum mai vine o informație grozavă pentru omenire.
Astfel, NASA a comunicat faptul că Oceanul de Sud din jurul Antarcticii absoarbe mai mult carbon din atmosferă decât eliberează, fiind un adevărat scut de protecție pentru întreaga lume, pentru emisile de gaze cu efect de seră.
Analiza oamenilor de știință de la Universitățile Colorado, California, Michigan, Harvard din Statele Unite și Institute de cercetare din Japonia, Franța, Germania, Țările de Jos și Australia a fost publicată în luna decembrie în revista Science, potrivit Sci Tech Daily.
Experții au folosit observațiile avioanelor de cercetare care analizează concentrația de dioxid de carbon din atmosferă. Ei au arătat că ”fluxul net anual de carbon din ocean, la sud de paralela de 45 de grade este mai mare, cu o absorbție mai puternică pe timpul verii și mai puțină iarna”, față de alte studii anterioare.
Cantitativ, ei au descoperit că apele din jurul Antarcticii au absorbit cu aproximativ 530 de milioane de tone metrice de carbon mai mult decât eliberau în fiecare an.
Astfel, ”Măsurătorile făcute cu ajutorul avioanelor de cercetare arată o reducere a dioxidului de carbon din atmosfera interioară de pe suprafața Oceanului de Sud, în timpul verii, indicând absorbția de carbon de către ocean”, a explicat Matthew Long, autorul principal al studiului, de la Centrul național de cercetare atmosferică din Boulder, Colorado, Statele Unite.
Când emisiile de dioxid de carbon cauzate de oameni intră în atmosferă, o parte din gaze este absorbită de ocean, un proces care poate încetini ușor acumularea acestora și creșterea temperaturilor globale.
Aşadar, o parte a acestui fenomen nevăzut se datorează ridicării apei reci din adâncul oceanului. Odată ajunsă la suprafață, apa mai rece și bogată în nutrienți absoarbe bioxidul de carbon din atmosferă, cu ajutorul unor organisme de fotosinteză numite fitoplancton, înainte de a se scufunda din nou în apă.