Un caz tipic de eșec al statului român și de risipire a banului public. Pentru a avea un aer mai curat, guvernanții s-au apucat să construiască parcuri și spații verzi. Majoritatea dintre acestea au fost făcute însă la sate, în locuri unde nu era neapărat nevoie. Așa am ajuns să avem parcuri în mijlocul câmpului, pe islazele comunale sau chiar lângă pădure. Acum, unele sunt într-o avansată stare de degradare. Zeci de milioane de euro aruncați în vânt.
Cu puțin înainte să devină membru al Uniunii Europene, România avea mari restanțe la capitolul mediu. Europenii ne presau să creștem suprafața de spațiu verde pe cap de locuitor. Așa că, autoritățile de la București au aplicat soluția românească: Ca să dăm bine la statistică, de la Fondul pentru mediu s-au alocat bani pentru orice primărie era dornică să facă un parc, inclusiv la sate. Așa s-a ajuns ca zeci de milioane de euro să fie cheltuite pe parcuri și spații verzi inutile, construite pe câmpuri, la marginea localităților sau în locuri în care nu era nevoie.
Sulfina Barbu, fost ministru al mediului a afirmat, „În perioada 2005 – 2006 am avut foarte multe condiționalități pentru integrarea în Uniunea Europeană pe mediu. Una dintre condiționalități a fost îmbunătățirea calității aerului. Logica a fost exact ce vă spuneam, să îmbunătățim calitatea aerului și orice spațiu verde, după cum știm, are rolul de a îmbunătății calitatea aerului, indiferent unde este el amplasat”.
Citeste si:
Astăzi, însă, după aproape un deceniu și jumătate multe dintre aceste parcuri au ajuns în paragină.
Concret, în comuna Vâlcelele, județul Călărași. Autoritățile locale au construit un parc pe câmp, exact lângă o pădure, la doi kilometri distanță de localitate. Urma ca în locul respectiv să fie ridicate mai multe case și s-au gândit că n-ar strica să facă mai întâi un parc. Cum a contribuit acest parc la creșterea calității aerului pentru săteni, nimeni nu știe.
Şi pentru că nimeni nu calcă pe acolo, parcul se află într-o avansată stare de degradare. Gardul a fost furat, aleile acoperite cu un strat gros de pământ și iarbă, iar printre echipamentele de la locul de joacă au început să crească copaci.
În opinia unui localnic, „ Aleile nu se mai văd, evident, pentru că au fost acoperite de pământ, de iarbă și de bălării. Aici dacă avem o bancă, teoretic at trebui să fie și o alee. Da, uite, aici este o alee, am găsit dalele de sub pământ, deci asta e aleea. Și am ajuns în mijlocul unor bălării, să încercăm să trecem și de ele… Aici ar fi o bordură, deci ar trebui să fie ori în stânga ori în dreapta, a, asta este, uite, mai e o bordură acolo.”
O investiție complet inutilă pentru care statul român a risipit, la momentul respectiv, 500 de mii de lei vechi.
Gabriel Oroianu, viceprimar Vâlcelele: În momentul ăsta, așa este. Așa este, din păcate dăm din mâni, nu e corect, dar…
Attila Korodi, fost ministru al mediului: Din păcate în unele municipalități sau localități mici unde managementul local era de proastă calitate, aceste proiecte deja nu mai au niciun efect pozitiv. Autoritățile publice locale sau câteva primării uită după investiție să aibă și grijă de investiție, să folosească în sensul în care acesta a fost finanțat.
Un alt exemplu de investiție inutilă este parcul din comuna Roseți. A fost făcut la margine localității chiar lângă islaz. Primarul, vede altfel lucrurile.
Nicolae Rîjnoveanu, primar Roseți: „Nu este în câmp, cine spune că este în câmp, greșește. Zona de acolo din sector nu avea acolo, n-am niciun spațiu verde. Și d-aia l-am făcut, cu rostul ăsta. Veniți sâmbăta, duminica, vedeți oameni acolo, tineret…
Chiar dacă, ce dacă este islazul, este chiar lângă comună.
Localitatea avea nevoie de acest parc, pentru ca oamenii să aibă un loc al lor unde să meargă și să socializeze. Nimeni nu dă însă banca de la poartă pe cea din parc.
O femeie, „Nu am avut de ce, că eu stau la poarta mea și mă relaxez în poartă. N-am… de ce să merg eu în parc? Nu am de ce.
Investiția a costat un milion de lei vechi. Iar exemple de acest fel pot continua la nesfârșit. Statul român a finanțat peste 600 de proiecte de parcuri și spații verzi atât la orașe cât și la sate. Între 2007 și 2011 au fost alocate peste 100 de milioane de euro. O idee bună care însă în practică a devenit un fisaco.
