Mănăstirea Bârsana din Maramureş: una dintre cele mai mari biserici de lemn din lume

Într-un ţinut de legendă al sufletului românesc, în care oamenii sunt împăcaţi cu ei înşişi, pe Valea Izei se află o frumoasă mănăstire unde, pe lângă rânduiala monahală, simţul artistic maramureşean dăinuieşte  şi guvernează acest locaş sfânt unit sub numele de Mănăstirea Bârsana. Se spune că fundaţia locaşului a fost săpată într-o singură zi, iar pentru construcţia mănăstirii s-a plătit din greu, şi nu cu bani, ci cu un om, ca jertfă pentru sfântul locaş.

Ecaterina Pop

  •  Construită din lemne de stejar şi pietre de râu

Frumoasa Mănăstire Bârsana este o mănăstire de maici şi aparţine de Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului şi Sătmarului. Are hramul „Soborul Sfinţilor 12 Apostoli”.

Ca localizare este situată la 22 de kilometri sud-est de municipiul Sighetu Marmaţiei, la ieşirea din localitatea Bârsana, spre podul Slătioarei, într-un loc de poveste în care spaţiile dumbrăvilor largi ale Izei se strâmtează, spre localitatea Strâmtura, aici fiind şi cel mai strâmt vad al Izei.

Mănăstirea parcă a fost aşezată de însuşi Dumnezeu într-un cadru natural de o frumuseţe care-ţi taie respiraţia, în care portul şi tradiţiile maramureşene, şi hărnicia localnicilor au prins contur într-un singur aşezământ în care Dumnezeu face minuni. Oricine ajunge aici se curăţeşte sufleteşte şi se simte mai uşurat, căci locul este unul dintre aşezămintele româneşti încărcat cu putere divină.

Istoria Mănăstirii Bârsana începe în vremuri îndepărtate, la mijlocul secolului al XVI-lea, fiind construită de familia lui Dragoş Voievod pe una dintre proprietăţile acestora, pe malul stâng al Izei. A fost stămutată apoi pe malul drept, pe locul numit Podurile Mănăstirii.

Odată cu ocuparea Imperiului Habsburgic, Episcopia Ortodoxă a Maramureşului a fost desfiinţată, în 1740, iar Mănăstirea este şi ea desfiinţată pe 12 iulie 1791, fiind devastată şi distrusă, iar călugării au fost nevoiţi să se refugieze la Mănăstirea Neamţ din Moldova.

Readucerea la viaţă a mănăstirii nu s-a putut realiza decât după anul 1989, odată cu căderea regimului comunist şi a tuturor anilor de pribegie de până atunci ai neamului românesc. Astfel că, dorinţa veche a localnicilor de a reînfiinţa mănăstirea a putut fi îndeplinită.

Harnici cum sunt maramureşenii, sătenii din Bârsana împreună cu părintele paroh au şi început să strângă lemnele din pădure pentru a se apuca de construcţia unei noi mănăstiri pe locul unde fusese cea veche.

Reconstrucţia Mănăstirii Bârsana este o punte între trecut şi viitor. Folosind ca sursă de inspiraţie tradiţia locală, toate clădirile din incinta mănăstirii sunt executate din lemn de stejar şi pietre de râu, fiind ridicate de meşteri din localitate, asigurând astfel continuitatea artei cioplirii şi îmbinării lemnului.

 

biserica din lemnmanastirea barsanaMaramuresMuzeul de icoane si carte vecheMuzeul Gavril de Barsana
Comentarii (0)
Adaugă comentariu