Argentina – ţara tangoului şi a vinului

Natură şi turism

La 25 mai Argentina sărbătoreşte ziua naţională, această dată marcând finalul Revoluţiei din Mai (Revolución de Mayo, 1810), care a condus la separarea de Spania imperială.

Argentina este o republică federală situată în sud-estul Americii de Sud. Are o suprafaţă de aproape 2,78 milioane kmp, fiind a doua ţară ca mărime din America Latină, după Brazilia. Se învecinează la nord cu Bolivia şi Paraguay, la nord-est cu Brazilia, la est cu Uruguay şi Oceanul Atlantic iar la vest cu Chile. Argentina include şi arhipelagul Țara de Foc (Tierra del Fuego), despărţit de continentul american prin Strâmtoarea Magellan.

Relieful ţării este dispus în trei mari trepte: Munţii Anzi (în vest, la graniţa cu Chile), podişurile Patagoniei (în sud) şi câmpiile Pampa şi Chaco. Anzii sunt ca o veritabilă barieră naturală, cu vârfuri care trec, în jumătatea nordică, de 6.000 metri, Aconcagua (6.962 m) fiind cel mai înalt din întreg lanţul Andin (conform ”Enciclopediei statelor lumii”, coordonator ştiinţific Mircea Maliţa). În jumătatea sudică, culmile Anzilor depăşesc 4.000 metri, aici putând fi văzuţi gheţari, custuri, văi, lacuri glaciare. Podişurile Patagoniei (”mesetas”) sunt faliate, scăzând în trepte, de la 1.600 m, spre ţărmul înalt al Oceanului Atlantic. În centrul ţării se află Pampas, o câmpie uriaşă, cu zone joase şi culmi izolate, cu mari ferme (”estancias”) unde sunt crescute bovine. În nordul ţării se află o altă câmpie, Chaco.

Clima prezintă caractere continentale, cu excepţia nordului ţării, unde este tropicală. Precipitaţiile sunt abundente în Anzii sudici, insuficiente în Patagonia, în timp ce zona Puna de Atacama (nord-vest) este aridă.

În ceea ce priveşte sistemul hidrografic, amintim fluviul Rio de la Plata, fluviul Parana (cu celebra cascadă Iguazu), râurile Rio Colorado, Rio Negro, Rio Chubut, Rio Deseado. Argentina are totodată numeroase lacuri, iar cele glaciare din Anzii sudici constituie deosebite atracţii turistice.

În Pampa şi Patagonia vegetaţia este predominant ierboasă, în Chaco întâlnim savane cu pâlcuri forestiere de quebracho şi guayacan, în Anzi — păduri de aracauria, în nord-est — păduri tropicale umede, cu liane şi bambuşi, iar în Puna de Atacama întâlnim cactuşi.

Principalele resurse naturale ale ţării sunt huila, petrolul, gazele naturale, minereul de fier, mangan, tungsten, uraniu, sulf, plumb, zinc, argint, sare ş.a.

Prin caracteristicile sale geografice, pampas-ul sau cascadele asurzitoare, deşerturile din nord-vest, munţii înalţi sau gheţarii din Tierra del Fuego (Țara de Foc), Argentina prezintă un interes deosebit pentru amatorii de turism.

Capitala Buenos Aires, cu bulevarde mari şi o arhitectură aparte, cu muzee, hoteluri, magazine, restaurante, cafenele în aer liber, are o viaţă culturală bogată.

Un loc important în rândul atracţiilor turistice îl ocupă parcurile naţionale şi rezervaţiile naturale. Între acestea se numără: Parcul Naţional El Palmar, renumit pentru palmierii săi; Parcul Naţional Los Cardones, desemnat parc naţional în 1997, aici fiind protejaţi cactuşii şi diverse specii în pericol; Parcul Naţional Iguazu (fondat în 1909); Parcul Naţional Laguna Blanca, unde se găsesc un lac mare şi numeroase specii deosebite de păsări, precum lebede cu gâtul negru, flamingo, vulturi ş.a.; Parcul Naţional Lanin (fondat în 1937, numele acestuia vine de la vulcanul Lanin, aflat la graniţa cu Chile), renumit pentru sezonul de pescuit păstrăvi; Parcul Naţional al Gheţarilor, din sudul Patagoniei.

Alte zone sau obiective turistice sunt litoralul estuarului Rio de la Plata, cu renumite staţiuni balneare, între care Mal del Plata, regiunile cu vestigii ale civilizaţiilor prehispanice, Patagonia cu splendidele peisaje montane ş.a. Mar del Plata, pe coasta atlantică, denumită şi ”Perla Atlanticului”, a fost fondată spre finele secolului al XIX-lea, dar a început să fie renumită din 1930. Este cunoscută pentru plajele şi pentru casinoul de aici, precum şi pentru evenimentele organizate (Festivalul Naţional al Oceanului, Festivalul Naţional de Pescuit, Festivalul Internaţional de Film ş.a.). Alte staţiuni renumite sunt San Clemente del Tuyu, Pinamar sau Mar Chiquita.

Citeste si:  Lacul Învârtita - cel mai mare lac carstic din România format pe gips

O vedere spectaculoasă oferă şi cascadele de pe Rio Iguazu, râu care curge de-a lungul graniţei dintre Brazilia şi Argentina, sau vulcanul Ojos del Salado, cu înălţimea de 6.864 metri, cel mai înalt vulcan din lume, aflat în vestul ţării, lângă graniţa cu Chile. Pot fi vizitate, de asemenea, ruinele de la San Ignacio Mini (misiune iezuită întemeiată la începutul secolului al XVII-lea), sit ce a fost inclus pe lista Patrimoniului universal UNESCO. Tot în Patrimoniul UNESCO se află şi situl Valle de la Luna (Parcul provincial Ischigualasto) din provincia San Juan (vestul ţării), unde pot fi admirate formaţiunile de gresie formate de-a lungul mileniilor prin acţiunea apei şi a vântului.

Un alt punct de atracţie pentru excursionişti este Parcul provincial Tupungato, dominat de vulcanul cu acelaşi nume (6.800 metri) şi înconjurat de gheţari. Aconcagua, cel mai înalt vârf din emisfera vestică, de 6.962 metri, se află în centrul Parcului provincial Aconcagua, rezervaţie naturală.

Munţii Anzi atrag alpinişti din toate colţurile lumii. Unul dintre principalele centre de alpinism se află în provincia Mendoza, unde se află vârful Aconcagua. Tot în Anzi, vârfuri mai puţin joase (între 5.300-5.700 metri) sunt Catedral, Cuerno, Tolosa, Almacenes. Amatorii de schi pot merge, spre exemplu, în staţiunea Las Lenas din Anzi.

Cultură

Buenos Aires, capitala Argentinei, oraş cosmopolit, cu bulevarde mari şi o arhitectură aparte, eclectică, cu nenumărate parcuri şi pieţe, este renumit prin literatură, operă, teatru şi alte arte.

Plaza de Mayo, fondată în 1850, a fost martora a numeroase evenimente istorice importante, sărbători, proteste. Aici se află Casa Rosada (Palatul prezidenţial), Muzeul Casa Rosada, Catedrala Metropolitană (cu mormântul generalului Jose de San Martin, conducător al luptei pentru independeţă în jumătatea sudică a Americii de Sud), Palacio Municipal (Primăria), precum şi sediul Băncii Naţionale.

Dintre construcţiile vechi amintim biserica San Ignacio de Loyola (stil baroc, fondată în 1675), Basilica Sf. Francisc (terminată în 1754), Basilica Santo Domingo (inaugurată în 1783), Iglesia de Nuestra Senora de Belen, biserică ridicată în 1770. Mai sunt de amintit şi: Muzeul Orăşenesc, Muzeul Naţional al Gravurilor, Muzeul de Artă Modernă, Muzeul Naţional de Istorie, Teatrul Municipal General San Martin (cel mai mare teatru din Argentina, a cărui clădire a fost inaugurată în 1960), Centrul Cultural San Martin (lângă teatrul cu acelaşi nume, o clădire cu o importantă activitate culturală), Teatro Colon — Opera din Buenos Aires (clădire cu o arhitectură elaborată, a cărei construcţie a fost finalizată în 1908), Sinagoga Central, Teatrul Naţional Cervantes ş.a.

Un alt oraş de interes cultural este Cordoba, al doilea ca mărime din Argentina, cu numeroase monumente de arhitectură, inclusiv religioase. Datând din timpurile coloniale, este unul dintre cele mai vechi oraşe din ţară, fiind fondat în 1573. Au fost construite aici, de-a lungul timpului, numeroase biserici şi mănăstiri, ridicate de iezuiţi, franciscani, carmeliţi ş.a. Aici a luat fiinţă, în 1621, cea mai veche universitate din ţară, astăzi — Universitatea Naţională din Cordoba. Sunt de amintit, de asemenea, Piaţa San Martin (piaţa principală a oraşului), Catedrala, Biserica şi Mănăstirea Santa Catalina de Siena (fondată în 1612), Iglesia de Santa Teresa y Convento de las Carmelitas (fondată la începutul secolului al XVII-lea), Colegiul Naţional Montserrat (fondat în 1687), Museo Historico Provincial ş.a.

Citeste si:  Oraşul New York a atras în 2015 un număr record de 58,3 milioane de turişti

Dintre personalităţile vieţii culturale argentiniene îl amintim pe Jorge Luis Borges (1899-1986), prozator şi poet, unul dintre cei mai marcanţi scriitori ai secolului al XX-lea. Născut la Buenos Aires, Jorge Luis Borges a dedicat oraşului natal numeroase scrieri, dintre care amintim „Ferveur de Buenos Aires” (poezie, 1923).

Un alt nume de referinţă al culturii argentiniene este cel al pictorului Benito Quinquela Martin (1890-1977), născut în cartierul La Boca din Buenos Aires. Acesta a redat în picturile sale scene din docuri şi din viaţa lucrătorilor portuari din La Boca.

Argentina este şi ţara tangoului, muzica plină de senzualitate dar şi de nostalgie, a cărei istorie începe la sfârşitul secolului al XIX-lea în capitala Buenos Aires, mai exact în suburbiile acesteia. La începutul secolului XX tangoul câştigă tot mai mulţi adepţi, apoi ajunge să se bucure de succes inclusiv la Paris, moment din care începe să câştige faimă internaţională.

Carlos Gardel (1890-1935), primul star internaţional al tangoului, născut la Toulouse, în Franţa, a avut un mare rol în răspândirea tangoului în Franţa şi apoi în toată în Europa. După mai bine de un secol de la apariţia sa, tangoul se bucură în continuare de un imens succes, dovadă şi organizarea unui Campionat Mondial de Tango desfăşurat anual la Buenos Aires.

Tradiţii şi gastronomie

Una dintre principalele surse de hrană în Argentina este carnea de vită. ”Asado” este termenul care defineşte atât tehnica pregătirii cărnii la grătar, cât şi evenimentul în cadrul căruia familiile se reunesc în jurul grătarului. Renumiţi sunt şi cârnaţii ”chorizo” şi ”morcilla”.

Drept condiment la prepararea cărnii la grătar este folosit adesea ”chimichurri”, un sos preparat din pătrunjel, usturoi, chili şi lămâie.

Din bucătăria tradiţională argentiniană fac parte şi ”empanadas”, un fel de plăcinte sau pateuri umplute cu diferite amestecuri de carne, brânzeturi şi legume, prăjite şi consumate fierbinţi. Un alt preparat tradiţional este ”matambre”, un fel de ruladă din carne cu legume şi ouă, cu usturoi, diferite condimente şi ulei de măsline.

Băutura naţională este ”mate”, asemănătoare ceaiului, o băutură stimulantă, preparată prin infuzie din frunze uscate de yerba mate. De asemenea, vinurile produse aici sunt renumite pe plan mondial. De altfel în Argentina vinul a fost produs încă din secolul al XVI-lea, iar din a doua jumătate a secolului al XIX-lea a început să fie produs vinul comercial. Regiunea din jurul oraşului Mendoza, spre exemplu, este renumită pentru viticultura practicată aici.

În Patagonia există obiceiuri de preparare a unor mâncăruri preluate încă de pe vremea amerindienilor, cum ar fi spre exemplu ‘‘araucan curanto”, un amestec de cărnuri cu legume, preparat la căldura emanată de pietre înfierbântate în foc, pe marginea unei gropi.

La toate acestea se adaugă diferite feluri de mâncare aduse de imigranţii europeni — germani, elveţieni, austrieci, spanioli ş.a. O mare influenţă a avut-o gastronomia italiană, pizza şi pastele italiene putând fi găsite pretutindeni în Argentina.

În Buenos Aires viaţa socială, cea culturală sau cea de afaceri gravitează în jurul cafenelelor (”confiteria”). Cafenele, mai elegante sau mai modeste, există la aproape fiecare colţ de stradă.

Diverse regiuni ale Argentinei au specificul lor din punct de vedere culinar. În Mar del Plata, spre exemplu, în zona portului, numeroase restaurante servesc fructe de mare şi peşte. În nord-vestul ţării se mănâncă porumb dulce (”choclo”), care poate fi preparat sub formă de ”humita” (porumb fiert în frunzele sale, cu carne). (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES) Foto: facebook.com/ Visit Argentina

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Consent management powered by Real Cookie Banner