Este o zi însorită la Sibiu, prima duminică din an în care toți credincioșii, indiferent de confesiune, sunt chemați să se roage împreună lui Dumnezeu în ceea ce se numește „săptămâna ecumenică”, un eveniment deja împământenit în fosta Capitală Ecumenică din 2007.
Strada Mitropoliei — o stradă unică în România, cu cele mai multe biserici de la culte diferite. Bâlea Lac — la 80 de km de centrul Sibiului se înalță și în acest an o biserică de gheață, singura de acest fel din țara noastră. Cei care o construiesc au declarat-o de la bun început singura biserică ecumenică de la noi din țară, pentru că aici, de-a lungul ultimilor ani, s-au închinat, și-au unit destinele sau și-au botezat copiii atât români, cât și străini, oameni de diferite religii.
Biserica de gheață de la Bâlea Lac — inițial controversată, criticată de capii Bisericii Ortodoxe pentru că nu este o biserică care dăinuie, pentru că se topește sub razele soarelui de primăvară — este acum locul în care și preoți ai majorității, ortodocși, oficiază slujba de sfințire, la inaugurarea sa, în fiecare an.
Cu soarele care ne însoțește, am lăsat Capitala Ecumenică Sibiu și riturile de pe strada Mitropoliei pentru a ajunge la șantierul bisericii de gheață, care se ridică în aceste zile în locul cu cea mai mare zăpadă de la noi din țară. Odată ajuns la Bâlea Lac, cu telecabina, după ce treci peste Cascada Bâlea, admiri crestele munților de o parte și de alta, pe un tărâm complet alb. Este locul unde duminică la amiază erau 165 de centimetri de zăpadă.
Pe cărările deja făcute de sănii și turiști ne îndreptăm câțiva zeci de metri în apropierea telecabinei. Aici deja biserica de gheață este ridicată aproape în totalitate iar lângă ea se văd lopeți, furtune, sănii cu care se transportă blocuri mari de gheață. Lângă Hotelul de Gheață, asaltat în fiecare săptămână de britanici, dar și de turiști români, mulți dintre ei încumetându-se doar să își facă poze, se ridică și un ansamblu de igluuri.
În biserica de gheață l-am găsit pe Dumitru Moscu, un sculptor în lemn din orașul Avrig (județul Sibiu). De cinci ani, el realizează toate sculpturile în gheață din construcțiile inedite de la Bâlea Lac. În biserică, chiar când intri, peretele din dreapta, gros de un metru, a fost deja măsurat și s-au trasat primele linii. Urmând urmele creionului, Dumitru Moscu a început să sape linii mai adânci cu un fel de cuțit, cu care pătrunde 30 de centimetri în adâncimea peretelui.
„Aici o să fac „Cina cea de taină”. Prima dată mă apuc să îl sculptez pe Iisus. Sap un pic în perete, fac un fel de basorelief. Capetele le fac jos, separat, mi-am dat seama că îmi e mai ușor. Așa fac din al treilea an de când lucrez în gheață. Capetele pe urmă le așez cu grijă și le lipesc cu apă, care îngheață. Cel dintâi mă apuc de Iisus. În total, îmi ia cam o săptămână să termin „Cina cea de taină”, sculptată în gheață, aici, pe peretele bisericii”, explică Dumitru Moscu.
Ne arată niște desene după care se inspiră. Îl întrebăm ce îi este cel mai greu să sculpteze în gheață, aici, în această biserică relativ mică, în care încap câțiva zeci de oameni: „Trebuie să am grijă, sunt 13 personaje. Trebuie să am grijă cum le împletesc. Cel mai mult îmi ia să îl fac pe Iuda. Glumesc… O dată i-am pus niște bani lângă, în gheață, și cineva i-a furat… I-am făcut o punguță dintr-un pahar de gheață și am pus bani în ea… Personajele trebuie făcute la scară mare, ca să semene”, spune Dumitru Moscu.
„Altarul” bisericii de gheață va avea o singură sculptură: Iisus răstignit pe cruce.
La adăpost de viscol, ger, chiar și de razele soarelui, din toată echipa care lucrează pe acest șantier de gheață, cel mai ușor pare să-i fie sculptorului. Îmbrăcat în haine groase, cu mănuși fără degete, Dumitru Moscu lucrează singur la personajele biblice. Din când în când, un turist intră curios în biserică, se așază pe una dintre băncuțele de gheață și se uită la Iisus sau la apostolii din gheață cu același sentiment smerit ca într-un lăcaș clasic.
„Sunt care vin, își fac semnul crucii, se închină și la sculpturi. Biserica este sfințită an de an de un sobor de preoți”, mai spune sculptorul.
Afară, eforturile se cântăresc cu altă unitate de măsură. În timp ce turiștii abia așteaptă să iasă soarele, pentru cei câțiva constructori, cu experiență pe șantiere obișnuite, soarele e cel mai mare pericol. Biserica de gheață este planificată să fie gata luna aceasta, cel târziu la începutul lui februarie. Biserica și igluurile de lângă sunt construcții care se fac nu doar contracronometru, ci contra gerului, viscolului și care sfidează căldura soarelui.