Biserica Domnească de la Curtea de Argeş, cea mai veche ctitorie voievodală din Ţara Românească

Biserica Domnească de la Curtea de Argeş, ridicată în urmă cu peste şase secole şi jumătate, este unul dintre cele mai importante monumente ale arhitecturii medievale de la sud de Carpaţi, fiind cea mai veche ctitorie voievodală din ţara Românească.

În ciuda valorii sale istorice, biserica din incinta fostei curţi domneşti este mai puţin cunoscută publicului şi mai puţin vizitată decât ctitoria lui Neagoe Basarab de la Mănăstirea Curtea de Argeş.

Arhitectura bisericii este una de inspiraţie bizantină, planul fiind în cruce greacă înscrisă, de tip complex. Pronaosul este îngust şi boltit, având în mijloc o cupolă, iar naosul este pătrat, boltit şi de dimensiuni foarte mari, bolta fiind susţinută de patru stâlpi peste care se înalţă turla.

Actuala biserică, închinată Sfântului Nicolae, a fost zidită pe locul uneia mai vechi, din secolul XIII, care avea dimensiuni mai mici. Concepută ca edificiu de cult şi loc de îngropăciune pentru domnitori, biserica trebuia să aibă o arhitectură monumentală şi să întrunească toate calităţile artistice care să exprime dorinţa de afirmare a unei domnii independente. Din acest motiv, ctitorii au apelat la meşteri de la sud de Dunăre, din ţinuturile în care se dezvoltase vechea artă bizantină.

Ridicarea lăcaşului de cult a început în timpul domniei lui Basarab I (1310-1352). O inscripţie descoperită la începutul secolului trecut pe zidul nordic al naosului menţionează moartea domnitorului la Câmpulung, în 1352, ceea ce demonstrează că la acel moment zidirea bisericii era terminată şi se lucra la tencuirea ei.

Biserica a fost finalizată sub domnia lui Nicolae Alexandru (1352-1364), în timp ce pictura interioară, în stil bizantin, datează din vremea lui Vladislav Vlaicu (1364-1377).

În timpul domniei lui Nicolae Alexandru, aici şi-a avut reşedinţa prima Mitropolie a Ţării Româneşti, după ce, în anul 1359, Patriarhia din Constantinopol a recunoscut Mitropolia Ungrovlahiei şi primului mitropolit, Iachint de Vicina.

Cele peste 300 de scene ale picturii originale din secolul al XIV-lea reprezintă, conform opiniei specialiştilor, unul dintre cele mai valoroase exemple de artă bizantină din sud-estul Europei, fără a putea fi integrate într-o şcoală şi un curent particular. Pe unul dintre pereţi există o pictură unică în lume, care o reprezintă pe Maica Domnului însărcinată.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata