Bistriţa: Poarta Transilvaniei – rebranduire pe bani europeni

Străbătută de DN 17, principala cale de acces spre Moldova, reședința județului Bistrița-Năsăud este una dintre cele șapte cetăți medievale din Transilvania, care încă păstrează amprenta unui burg săsesc.

Nu este un oraș mare — nu are mai mult de 80.000 de suflete și poate fi străbătut cu mașina, de la un capăt la altul, în maximum un sfert de oră—, dar oricine trece pe aici remarcă liniștea sa, multitudinea de verde, iar, dacă ajunge și în zona centrului istoric, nu poate să nu facă o comparație cu celelalte orașe săsești din țară.

În ultimii ani, Bistrița a început să renască și să își îmbrățișeze istoria de secole, astfel încât să se transforme într-o atracție pentru turiști și investitori, iar metoda aplicată au fost banii europeni. Primul pas a fost făcut chiar în anul în care România intra în Uniunea Europeană, când, printr-un proiect cu finanțare externă, strada principală din centrul istoric, ce poartă numele marelui scriitor Liviu Rebreanu, a fost închisă și a devenit pietonală. Nu doar turiștii s-au ales cu o zonă în care să se relaxeze, ci și bistrițenii, care, dintr-o dată, aveau un loc unde puteau să se așeze la o terasă și să observe ce poate altă dată nu au văzut: detaliile caselor săsești, zidurile Bisericii Evanghelice din centru și turnul înalt de 75 metri — cel mai înalt turn de biserică din Transilvania—, precum și pasajele medievale.

În următorul an, simbolul Bistriței, Biserica Evanghelică, monument istoric vechi de șapte secole, avea să fie lovit de o tragedie. În data de 11 iunie 2008, în jurul orei 19,00, un incendiu a cuprins schela de lemn care înconjura turnul bisericii, aflat de mai mulți ani în reabilitare. Focul s-a extins rapid și a distrus turlele, interiorul turnului, ceasul și clopotele bisericii, dar și o treime din acoperișul navei bisericii. Mii de oameni s-au adunat atunci în jurul Bisericii Evanghelice, șocați de ceea ce văd, dându-și seama că o parte importantă din istoria lor era pe cale să piară în flăcări.

Preotul paroh al micii comunități săsești bistrițene plângea și se ruga pentru o minune. După mai multe ore de luptă cu flăcările, pompierii au reușit să stingă incendiul, însă pagubele erau uriașe. O estimare făcută în acea seară vorbea despre o sumă de un milion de euro.

Tragedia a unit, însă, oameni. Biserica a început să primească donații atât din țară, cât mai ales din străinătate. Sașii bistrițeni stabiliți în Germania au pus mână de la mână și au refăcut clopotele bisericii și ceasul din turn. Alocările financiare de la bugetul local și cel național au ajutat la refacerea întregului acoperiș, la reabilitarea exterioară a turnului și a fațadei estice. Mai mult, din anul 2012, turnul bisericii a fost redat bistrițenilor prin montarea unui lift interior, transparent, care să îi ducă pe vizitatori până la balconul aflat la 40 metri înălțime. Oameni care locuiseră o viață aici, dar nu avuseseră oportunitatea să viziteze Biserica Evanghelică, darămite să urce în turn, aveau acum ocazia să își admire orașul de sus și să-i observe dispunerea radială.

Pentru turiști, liftul este de asemenea un punct de atracție important și, după cum spune și primarul Bistriței, Ovidiu Crețu, au și ce să vadă, pentru că nicio altă biserică, de la Viena până la Moscova, nu dispune de o astfel de facilitate.

Schimbarea la față a Bistriței a continuat și tot pe fonduri europene. Primăria a obținut bani pentru modernizarea Parcului municipal, care acum seamănă cu o grădină englezească și care a devenit locul preferat de relaxare al bistrițenilor. Urmează zona de agrement din Pădurea Schulerwald, unde lucrările sunt estimate să fie finalizate în această vară. S-au obținut fonduri europene și pentru reabilitarea pasajelor medievale, a străzilor din centrul istoric, pentru modernizarea Casei de Cultură și a mai multor unități de învățământ, dar și pentru reabilitarea unor imobile istorice, transformate acum în centre culturale și expoziționale.

Anul acesta au început lucrările și la primul parc industrial din județ, situat în cartierul Sărata, la intersecția DN 17 (spre Cluj) cu DN 15A (spre Mureș).

Toate acestea aveau nevoie, însă, și de un brand, care să poată fi promovat la nivel național și internațional. Iar Bistrița a obținut fonduri europene și pentru așa ceva. Astfel s-au născut sloganul ”Bistrița, Poarta Transilvaniei”, struțul mascotă și logo-ul orașului — o reprezentare grafică a Bisericii Evanghelice și a ansamblului de case ”Sugălete” din zona centrală, cunoscut drept cel mai lung șir de imobile medievale cu arcade la parter din România.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata