Complexul brâncovenesc Râmnicu Sărat, secole de istorie zbuciumată

Complexul brâncovenesc din municipiul Râmnicu Sărat conservă cinci secole de zbuciumată istorie, cu suișuri și coborâșuri, culminând cu construcția Palatului brâncovenesc și ridicarea Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, pictată în foiță de aur de celebrul zugrav Pârvu Mutu.

Biserica a fost ridicată în centrul târgului de pe râul Râmnic, capitala unui ținut de margine al Țării Românești, pe locul unei biserici din lemn din secolul al XVI-lea, purtând hramul „Adormirea Maicii Domnului”.

Complexul brâncovenesc Râmnicu Sărat este în curs de restaurare cu fonduri europene și va fi deschis publicului larg la finalul acestui an.

Potrivit viceprimarului Sorin Cârjan, Complexul brâncovenesc se află în curs de restaurare cu fonduri europene printr-un proiect în valoare de circa două milioane de euro.

„La finalul acestui an, cele trei elemente de bază, Stăreția, care va găzdui patru din cele cinci secții ale muzeului municipal, Palatul brâncovenesc și Zidul de cetate mănăstirească vor fi deschise publicului larg”, a declarat  viceprimarul.

Complexul brâncovenesc de la Râmnicu Sărat este compus din Casa domnească, Stăreția mănăstirii, corpuri de chilii și o biserică. Zidul de cetate medievală, păstrat parțial la sfârșitul secolului al XX-lea, a fost restaurat, ca de altfel și Casa domnească. Zidul este prevăzut pe laturile de sud și de est, precum și la mijloc, cu turnuri patrulatere la exterior și cu turnuri hexagonale la colțuri. Pe pisania de la intrarea în biserică sunt trecuți ctitorii mănăstirii, Constantin Brâncoveanu și unchiul său Mihail Cantacuzino. Cercetările arheologice au relevat că mănăstirea exista din secolele anterioare, în timpul lui Constantin Brâncoveanu, fiind demolate latura vestică a mănăstirii, precum și chiliile-anexă, în locul cărora s-a construit Casa domnească.

Mănăstirea Râmnic, cum este cunoscută în analele vremii, a avut în Evul Mediu un triplu rol. Aceasta a îndeplinit un rol strategic, fiind un adăpost la vreme de restriște al localnicilor în calea năvălitorilor. Raiaua Brăilei era cunoscută drept cartierul major al expedițiile de jaf, o placă turnantă spre Răsăritul creștin, fiind închinată Mănăstirii Ecaterina de la Muntele Athos și care a facilitat pelerinajul în ambele sensuri și o ctitorie voievodală brâncovenească de prim rang.

Potrivit directorului Muzeului municipal, Marius Niculae, Casa brâncovenească de la Râmnicu Sărat este compusă dintr-un foișor, două scări laterale și o pivniță. Caracterul monastic al complexului brâncovenesc se va menține până la secularizarea averilor mănăstirești din 1864. Biserica, pictată în foiță de aur de celebrul zugrav din vremea domnitorului Constantin Brâncoveanu, Pârvu Mutu, funcționează ca biserică de mir.

O bătălie importantă, cu repercusiuni asupra istoriei naționale a avut loc în 1789, tot la Râmnicu Sărat. Placa de marmură aflată în incinta Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, închinată prințului Arkady Suvorov, conte de Râmnic, nepotul celebrului general Alexandru Suvorov, devenit „contele Râmniski” în urma unui eveniment tragic — moartea sa în apele învolburate ale Râmnicului — stă mărturie acestei confruntări. Bătălia din septembrie 1789 de „pe apa Râmnicului, la patru mile de Milcov” dintre trupele otomane și cele austro-ruse s-a încheiat cu victoria aliaților. Prințul de Saxa-Coburg și generalul Suvorov au înfrânt armata turcă, care a lăsat pe câmpul râmnicean de luptă peste 10.000 de oameni, precum și 68 de tunuri și 100 de steaguri.

Osemintele tânărului conte de Râmnicu Sărat, îngropate în incinta Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, au fost repatriate la sfârșitul secolului al XlX-lea, fiind depuse într-o biserică din Moscova.

Ultima și cea mai semnificativă influență se datorează domnitorului Țării Românești, Constantin Brâncoveanu. Domnul valah a găsit de cuviință să consolideze granița nord-estică a Țării Românești prin monumente de arhitectură menite să înfrunte veacurile. La sfârșitul secolului al XVII-lea, în plină epocă creatoare, domnul Țării Românești, aflând „loc iscusit”, cum scrie în hrisovul său din 1700, împreună cu vel-spătarul Mihail Cantacuzino, unchiul său, au ridicat și înzestrat o ctitorie la Râmnicu Sărat, a cărei construcție a fost începută în 1697.

Casa brâncovenească de la Râmnic este compusă dintr-un loc central, construit în stilul neoromânesc al secolului XVII, un pridvor amplu și ferestre cu chenare largi, care sfârșesc în arc trilobat. Plastica fațadei amintește de stilul renascentist, la parter se deschid ferestre în plin centru, iar etajul are ferestre drepte. În sala mare, bolțile arcuite au ca punct central de sprijin statui din piatră, printre care și celebra piesă „Samson și leul”, aflată în prezent la Palatul Mogoșoaia. Complexul brâncovenesc de la Râmnicu Sărat stă mărturie unor vremuri înfloritoare din istoria poporului român, dar și rolului strategic pe care l-a avut orașul de pe râul Râmnic.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata