Dansul dragostei, Periniţa – din satul prahovean Bătrâni, în marile oraşe ale lumii

Periniţa a pornit ca un obicei străvechi de nuntă din comuna Bătrâni, judeţul Prahova, devenind, cu timpul, un dans al dragostei, care a purtat tradiţia locală dincolo de graniţele ţării, în mari oraşe ale lumii precum Roma, Paris sau New York.

Potrivit expertului în domeniul culturii tradiţionale Constantin Manolache, acest dans poate fi considerat o emblemă a judeţului Prahova, el avându-şi rădăcinile în vechiul sat Bătrâni, situat într-o zonă montană, pe Valea Teleajenului.

Începuturile acestui dans sunt legate de obiceiurile de nuntă, mai precis de momentul prezentării de către mireasă a zestrei, ca o etalare a calităţilor sale în faţa participanţilor la eveniment.

Practic, în timpul petrecerii de nuntă, exista un moment în care mireasa, pentru a-şi arăta priceperea, trebuia să prezinte zestrea pe care a lucrat-o, întreaga scenă incluzând un car alegoric împodobit cu lucrările fetei sau o ladă de zestre în jurul căreia se dansa o horă pe melodia Periniţei de astăzi. Acesta era dansul zestrei.

Pe parcurs, s-a renunţat la car şi la acea ladă, în favoarea unui singur simbol al zestrei şi, implicit, al măiestriei fetei şi hărniciei.

”În timp, nu s-a mai adus carul, ci doar un simbol al zestrei, respectiv o pernă sau perină decorativă, rotundă, din cele care se puneau în mijlocul patului, în casa mare. Ea era ornamentată frumos, cu flori în relief, cu un cerc în jurul lor. Era o pernă care părea un buchet de flori. Ea arăta măiestria miresei, frumuseţea sufletului ei”, a explicat Constantin Manolache.

Aceste perine erau confecţionate dintr-un material foarte fin, de obicei alb sau roz, culori care exprimau feminitatea.

Astfel, dansul zestrei a devenit dansul perinei, adică Periniţa de azi. Mireasa dansa perina înconjurată de alte fete, iar ulterior în această horă se prindeau şi băieţi. Ginerele lua mireasa la dans, apoi îngenuncheau pe acea pernă decorativă şi se sărutau, exemplul lor fiind urmat de ceilalţi tineri prinşi în horă, în ideea că, dacă fac la fel, şi ei se vor căsători.

Acesta este motivul pentru care Periniţa este considerată a fi un dans al dragostei, al bucuriei, un dans cu mişcări iuţi, foarte ritmate.

Tocmai pentru că este un dans vioi, plăcut, aria lui a fost lărgită, fiind preluat şi la hora satului. Cu timpul, perina a fost înlocuită cu un ştergar sau cu o batistă brodată frumos de către fetele care se prindeau în hora ”dragostei”.

Astfel, în timpul dansului, o fată iese în centru ţinând în mână batista, îşi alege un băiat cu care dansează, iar apoi îngenunchează amândoi pe această batistă şi se sărută, urmând ca băiatul să-şi aleagă altă fată, acţiunea petrecându-se în continuare în acelaşi fel.

Atât de mult a ”prins” acest dans la public, încât el a depăşit cadrul satului şi chiar al ţării, astfel că Periniţa a ajuns să fie jucată chiar şi în mari oraşe ale lumii, precum Roma, Paris sau New York, ca un dans al tinereţii, al socializării.

În ciuda trecerii timpului, obiceiul se păstrează, iar batistuţa este şi azi nelipsită din acest ritual. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata