Judeţul Alba: municipiul Alba Iulia, reşedinţă de judeţ

Pe valea Mureșului, în zona de confluență cu râul Ampoi, la poalele sudice ale dealurilor Aiudului și la o altitudine medie de 235 m, se întinde reședința administrativă a județului Alba, municipiul Alba Iulia, cu 63.536 locuitori (la recensământul din 2011).

Așezare cu o existență milenară, așa cum arată Vasile Cucu, în lucrarea sa ”Orașele României” (publicată în 1970), ”Alba Iulia constituie punctul spre care converg drumurile din Munții Apuseni (pe valea Ampoiului), din Țara Hațegului și Banat (pe valea Mureșului), din Podișul Târnavelor și dinspre Țara Oltului”.

Cercetările arheologice au scos la lumină urme ale locuirii permanente a acestui spațiu încă din neolitic (mileniul V î.Hr.) aparținând culturilor Vinca-Turdaș, Petrești, Coțofeni. De asemenea, au fost descoperite vestigii din epocile bronzului și fierului.

În această regiune au fost puse bazele vechii așezări dacice Apoulon, identificată ca fiind cetatea aflată pe creasta masivului stâncos de la Piatra Craivii, la o înălțime de 1.083 m. Mai târziu, după cucerirea Daciei, romani au construit în apropierea vechiului Apoulon unul dintre cele mai mari castre din Dacia romană, sediul Legiunii a XIII-a Gemina.

În vecinătatea castrului s-a dezvoltat o puternică așezare civilă, Apulum (continuatorul centrului dacic de la Piatra Craivii), ridicată la rangul de ”municipiu” (Municipium Aurelium Apulense) în vremea împăratului Marcus Aurelius, și apoi la cel de ”colonie” (Colonia Aurelia Apulensis), care devine un important centru de exploatare a resurselor aurifere din Munții Apuseni, a salinelor, dar și a câmpurilor agricole și a pădurilor din apropiere. Astfel, Apulum, capitală a Daciei Superior încă din timpul împăratului Hadrian (117-138), ajunge ceva mai târziu, în timpului lui Marcus Aurelius (161-180), reședința Daciei Apulensis.

După retragerea armatelor și a administrației romane din Dacia (271/275 d.Hr.), viața populației autohtone pe teritoriul municipiului Alba Iulia continuă neîntrerupt. În Evul Mediu, aici era un centru fortificat cunoscut în izvoarele istorice de mai târziu sub numele de ”Alba Iuliae” sau ”Bălgrad” (Orașul sau Cetatea Albă — nume ce i se trage de la pietrele albe).

În 1097, localitatea este pentru prima oară menționată documentar. A fost reședință a comitatului Albei, atestat documentar încă de la 1177; ulterior, așezarea este pomenită și cu numele ”Alba Transilvana”, ”Karlsburg” și ”Alba Carolina”.

De-a lungul timpului, orașul a avut mult de suferit în urma incursiunilor tătarilor și turcilor (1241, 1658, 1662).

Vechiul oraș medieval a fost mult timp sediul unui episcopat catolic, locul de întrunire a ”dietei” voievodului transilvănean și totodată cetatea sa de scaun. După 1541, Alba Iulia a devenit capitala principatului autonom Transilvania.

Viața culturală se dezvoltă de timpuriu, se ridică edificii de învățământ, se dezvoltă breslele. Înainte de 1600, este înălțată o mitropolie ortodoxă, ce devine centrul tipăriturilor românești.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata