Judeţul Bistriţa-Năsăud: municipiul Bistriţa

După cel de-Al Doilea Război Mondial și mai ales după reorganizarea administrativ-teritorială din 1968, când a devenit reședința județului Bistrița-Năsăud, orașul Bistrița s-a extins mult, cunoscând totodată o amplă dezvoltare industrială. Astfel, în anii ’70 au fost puse în funcțiune o seamă de mari obiective industriale importante atât pentru economia județului, cât și pentru cea națională: Întreprinderea de textile nețesute ”Netex” (la acel moment, singura unitate din țară ce producea textile nețesute) și Combinatul de prelucrare a lemnului — în 1972, Combinatul industrial pentru construcția de mașini — în 1973, Întreprinderea de sticlărie menaj — în 1974, Întreprinderea de materiale de construcții — în 1976.

Dintre numeroasele obiective turistice ale Bistriței, mărturii ale îndelungatei sale existențe, de mare valoare urbanistică și arhitecturală pot fi menționate: ruinele ”Cetății Bistriței” (1465-1575), din care se mai păstrează ”Turnul Dogarilor” (Binderturn) și câteva fragmente de ziduri; vechiul ansamblu comercial ”Sugălete” (secolele XV-XVI) — o serie de clădiri supraetajate, legate între ele printr-o galerie cu 20 de bolți sprijinite pe 21 de stâlpi; ”Casa Argintarului” (Goldschmiedehaus) ridicată în secolul al XVI-lea; ”Casa Andreas Beuchel”, cunoscută sub denumirea ”Casa Ion Zidaru” (secolele XV-XVI).

Însă cel mai important monument al orașului este Biserica Evanghelică din Piața Centrală, ridicată în secolele XIV-XV. Considerat simbol al Bistriței, monumentalul lăcaș de cult, este o combinație de elemente ale diferitelor stiluri arhitecturale și de artă, pornind de la romanic și gotic și transformat apoi în stilul Renașterii. Sub zidurile actualei biserici se află fundațiile lăcașului de cult ridicat comunitatea sașilor la sfârșitul secolului al XIII-lea. Însă din vechea bazilică romanică nu pot fi identificate azi elemente arhitecturale certe, întrucât, în timp, construcția a cunoscut modificări majore. Biserica Evanghelică, a cărei zidire a început, potrivit site-ului municipiului Bistrița, în anul 1470 și a durat până în anul 1564, are cel mai înalt turn de biserică din Transilvania, cu o înălțime de 75 de metri, și păstrează un valoros mobilier renascentist (strane și bănci), steaguri ale breslelor bistrițene, precum și o orgă cu 28 de registre, construită în stil rococó în anul 1795.

Alături de Biserica Evanghelică, mai pot fi vizitate: biserica ortodoxă cu hramul ”Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, datând din 1270-1280 (a funcționat inițial ca biserică a fostei Mănăstiri a Minoriților); Biserica Romano-Catolică „Sf. Treime”; Sinagoga (1856).

Cei care poposesc la Bistrița se mai pot opri la Biblioteca Județeană ”George Coșbuc” (înființată în anul 1951), cu un fond de aproape 300.000 de volume, dintre care multe incunabule, cărți rare și periodice vechi; monumentul realizat de sculptorul Cornel Medrea în memoria lui Andrei Mureșanu (1816-1863), poet, gazetar, autorul textului imnului național, născut în acest oraș; casa în care a locuit Andrei Mureșanu (casa memorială), situată pe strada care astăzi îi poartă numele; statuia lui George Coșbuc, operă a sculptorului G. Covalschi; bustul lui Liviu Rebreanu, semnat de Romulus Ladea.

La 48 km de Bistrița, se află stațiunea balneoclimaterică Sîngeorz-Băi, situată la 465 metri altitudine, la poalele Munților Rodnei, pe valea Someșului.

Bistrița, cel mai mare centru urban din nord-estul Transilvaniei, a primit rangul de municipiu la 27 iulie 1979, în prezent având în subordine administrativă șase localități: Ghinda, Sărata, Sigmir, Slătinița, Unirea și Viișoara.

Anul acesta, la 16 iulie, Bistrița aniversează 750 de ani de la prima atestare documentară. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata