Judeţul Vâlcea – Athosul românesc

Mănăstirea Cozia

Județul Vâlcea este cunoscut pentru pelerinii din România drept Athosul românesc, pentru că aici, în Oltenia de sub munte, sunt nu mai puțin de 29 de mănăstiri, parte din ele de o valoare inestimabilă, recunoscute nu doar între hotare, de exemplu Horezu, ctitoria lui Brâncoveanu, fiind la loc de cinste pe lista UNESCO.

‘Adăugând acestora și mănăstirile și schiturile care au devenit în timp biserici de mir, Vâlcea număra la un moment dat 60 de vetre monahale, fiind una din cele mai vechi eparhii, înființată la 1503. Aici s-a tipărit carte, aici s-au clădit biblioteci, aici și-a găsit un larg areal arhitectura și pictura brâncovenească, patrimoniul cultural vâlcean deținând exponente de marcă ale stilului brâncovenesc’, spune Florin Epure, directorul Direcției pentru Cultură Vâlcea.

Aici se spune că ‘este o adevărată grădină a ortodoxiei românești și universale în care semințele creștinismului ortodox, semințele credinței strămoșești încolțesc cu vigoare încă din zorii formării nației române’, după cum spunea Vartolomeu Androni, starețul mănăstirii Cozia.

Schitul Iezer

Pe malul Oltului, la ieșirea din stațiunea Călimănești, dăinuie de la sfârșitul secolului al XIV-lea ctitoria lui Mircea cel Bătrân, Cozia. Armonios proporționată, cu ornamentație bogată, a fost construită de meșteri autohtoni și aduși de pe valea Moravei, împodobită de pietrari georgieni și pictată de maeștri ai frescei bizantine aduși de la Constantinopol. La Cozia se află mormintele lui Mircea cel Bătrân și al Teofanei, mama lui Mihai Viteazu. La Cozia a scris Grigore Alexandrescu celebra poezie „Umbra lui Mircea la Cozia”. Mănăstirea se află chiar pe drumul principal care leagă Râmnicu Vâlcea de Sibiu.

Dar mai sus de Cozia, tot pe malul Oltului, pelerinii, după ce se opresc la Schitul de Subpiatră (‘Cozia Veche’) a cărui bisericuță restaurată în 1995, are la temelie zidurile bisericii vechi din 1602, se pot ruga la Mănăstirea Cornet, construită în 1666 de vornicul Mareș Băjescu și soția sa Maria. Mănăstirea situată pe un piemont s-a aflat în pericol la finele veacului al XIX-lea, când s-a construit calea ferată spre Sibiu. În cele din urmă s-a decis construcția unui tunel, astfel încât mănăstirea se află fix deasupra căii ferate.

Schitul Ostrov

În Călimănești regăsim Schitul Ostrov, biserica dintre ape, mănăstirea care a fost ridicată cu patru metri pentru a nu fi afectată de apele lacului de acumulare. Ostrovul este ctitorie domnească, ridicată de Neagoe Basarab și Despina Doamna între anii 1521-1522.

Tot pe raza Călimăneștiului este și mănăstirea Turnu, ridicată în 1676 de episcopul Râmnicului, Varlaam, care ulterior a fost mitropolitul Țării Românești, ajutat de negustorul Ene din Pitești. În incinta mănăstirii, pelerinii se pot ruga în micile chilii săpate în stâncă unde se rugau pe vremuri călugării sihaștrii.

Zestrea ecleziastică a Călimăneștiului mai include și mănăstirea Stânișoara, situată la poalele masivului Cozia, atestată la 1747 și refăcută de doi călugări de la Athos, Sava și Teodosie. Deasupra mănăstirii se poate vedea cascada uriașă pe care o face pârâul Păușa în drumul lui îngust spre râul Olt, iar aproape de vărsare, pe malul lui, se află fostul Schit Păușa, construit în 1654-1658, după câte se spune, de doamna Bălașa, soția lui Constantin Șerban.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata