Biserica Italiană, aflată în centrul Capitalei, pe Bulevardul Magheru, este o construcţie frumoasă care atrage prin solemnitate.
Biserica a fost realizată de arhitecţii Mario Stoppa şi Giuseppe Tirabosch, care au proiectat-o după modelul Bisericii Santa Maria delle Grazzie din Milano, construită în stil vechi lombard. Biserica din Bucureşti a fost construită cu scopul de a recrea atmosfera tipică a bisericilor italiene. În 1952, Biserica Italiană fost închisă.
Din 1968 până în 1989, biserica a fost deschisă doar pentru demnitarii italieni pentru care se oficiau slujbe de cinci ori pe an. După 1989, Biserica Italiană a fost declarată drept parohie teritorială şi a fost deschisă publicului larg, care poate participa la slujbe şi liturghii.
Istoria bisericii începe o dată cu emigraţia italiană în România, după apelul adresat de către regele Carol I meşterilor de tot felul din ţările apusene, dar şi datorită apelului făcut în ziare de un „jurnalist garibaldin” aflat în Țara Românească şi care, simţindu-se bine printre români, scria articole în ziarele italiene într-un spirit mobilizator: „Cetăţeni italieni, în loc să traversaţi oceanul spre America şi să vă confruntaţi cu surpriza ca magnaţii să nu vă integreze şi să muriţi de foame, mai bine veniţi în România, care este o ţară bogată şi are un popor foarte primitor, de origine latină, ca şi noi”.
Apelul se pare că a fost bine primit de conaţionalii săi, fapt care a condus la o emigrare substanţială spre România: meseriaşi, agricultori, intelectuali din toate părţile Italiei.
Numărul lor a fost destul de mare în Capitală, încât s-a simţit nevoia unei păstoriri proprii. Astfel, în 1914, în preajma primului Război Mondial, a fost trimis, ca pastor pentru italieni, preotul Antonio Mantica. Sfânta Liturghie se celebra la început într-o hală, iar din 19 august 1915 s-a sfinţit prima piatră a Bisericii Italiene, de către arhiepiscopul Raymond Netzhammer. Terenul pentru biserică a fost oferit comunităţii italiene de către municipalitate. Anul următor, la 2 iulie 1916, biserica a fost sfinţită de arhiepiscopul Netzhammer, fiind de faţă oficialităţi române şi italiene, precum şi credincioşi.