La pas prin Bucureşti: Casa Presei

Unul dintre multele monumente din București care așteaptă să fie descoperite, Casa Presei, fostă Casa Scânteii, este situată în nordul Capitalei pe strada Piața Presei Libere nr. 1 din sectorul 1 și a deținut recordul de cea mai mare structură din oraș între anii 1956 -2007.

Clădirea, concepută sub denumirea Combinatul Poligrafic ”Casa Scânteii”, a fost ridicată în cinci ani (1952-1957) fiind destinată publicării presei de stat și în special a ziarului ”Scânteia”, organ al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român. Una din cele mai înalte clădiri din București, a fost ridicată pe locul Hipodromului Băneasa la intersecția Șoselei Kiseleff cu Șoseaua Națională București-Ploiești, după planurile întocmite de un colectiv de arhitecți, aflați sub coordonarea lui Panaite Mazilu, între anii 1952 — 1956.

Fortăreața mass-mediei se întinde pe o suprafață de 136.000 metri pătrați și este alcătuită dintr-un corp central (cu 13 etaje și 96 m înălțime) și patru corpuri laterale (cu doar trei nivele) ce adăpostesc o imensă curte interioară. Clădirea fost gândită să fie funcțională, drept pentru care s-au realizat multe săli, dar și spații de birouri.

În ce privește arhitectura, edificiul combină elemente promovate de arhitectura rusească sovietică (Universitatea Lomonosov, Hotelul Leningrad din Moscova) și detalii specifice arhitecturii religioase cultivate în Țara Românească și Moldova. Turnulețele care termină fiecare corp lateral nu au o utilizare practică, ci sunt pur decorative și sunt ornate cu ferestre asemănătoare cu cele ale bisericilor și mănăstirilor vechi (Curtea de Argeș, Cozia, Horezu).

Pe turnul principal se găsea cel mai interesant ornament exterior al clădirii ”ocniță”, cum este numit în arhitectura tradițională, adică o ferestruică dreptunghiulară adâncită în zid, care „urcă” de la primul etaj al corpului central până la ultimul.

Casa Scânteii a fost prima lucrare la care constructorul a introdus calculul de rezistență la un eventual seism, luând în considerare niște norme mai vechi, italiene, din timpul lui Mussolini. Antena de pe această clădire a susținut pentru o vreme, începând din 1956, emițătorul Televiziunii Române. Fără antenă, clădirea are o înălțime de 96 m, iar cu tot cu antenă, măsoară 104 m.

După anul 1989, Combinatul Poligrafic „Casa Scânteii” a fost transformat în Regia Autonomă a Imprimeriilor „Coresi”. Aceasta la rândul său s-a transformat (feb. 1999) în Compania Națională a Imprimeriilor Coresi și a devenit cunoscută sub denumirea de Casa Presei Libere, adăpostind redacțiile primelor ziare libere din România („Adevărul”, „Jurnalul Național”, „Cotidianul”), precum și tipografii („Coresi”) sau agenții de presă („Agerpres”).

În fața clădirii, a fost ridicată la 21 septembrie 1960, o statuie imensă a lui Lenin, creată de sculptorul, Boris Caragea, înlăturată la 3 martie 1990.

Asemeni celorlalte megastructuri ridicate în timpul regimului comunist, clădirea uimește prin dimensiunile sale, coordonata orizontală a edificiului depășind în amploare linia sa verticală, încât impactul estetic cu greu ar putea fi trecut cu vederea.

În prezent, Casa Presei Libere găzduiește sediul a numeroase redacții și tipografii, sau chiar televiziuni. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata