La pas prin Bucureşti: Cinema Union

Cinematograful Union, unul dintre cele mai vechi din București, își leagă numele de Cinemateca Română. Este situat la parterul celebrului bloc Turn, din str. Ion Câmpineanu, în vecinătatea Sălii Palatului, pe locul unde altădată, în vremea lui Caragiale, era celebra Grădină Union, amintită în piesa ”O noapte furtunoasă”.

Organizarea primelor spectacole de cultură cinematografică ale Arhivei Naționale de Filme, sub genericul ”Prietenii filmului”, a început la 24 februarie 1962, în sala actualului cinematograf Capitol, cu un program dedicat lui Ion Popescu Gopo, și a continuat peste două săptămâni în sala fostului cinematograf ”Vasile Alecsandri”, în Piața Lahovari, cu un program de filme ”Vsevolod Pudovkin”. Treptat, spectacolele au devenit săptămânale și au continuat până în 1963, în Sala Carpați, ulterior Studio.

În septembrie 1964 începe activitatea Cinematecii cu un repertoriu de filme clasice, având ca scop declarat educarea și crearea unui public de cinematecă. Proiecțiile au loc exclusiv la actuala sala Studio, cu 18 proiecții săptămânal. În 1969, Cinemateca se mută în sala Union. Începând cu 1 iulie 1982, este găzduită de Sala Eforie, cu 380 de locuri, numită ”Jean Georgescu” din 1993. Între 1990-1995 Cinemateca a proiectat filme și în Sala Union — ”Paul Călinescu”. Din toamna anului 1982, Cinemateca a organizat un curs de istorie a cinematografului, cu o durată de 2-3 ani, compus din prelegeri și proiecții ilustrative.

În ultimii ani au fost oaspeții Cinematecii cineaști precum Marta Meszaros, Nikos Kounduros, Kostas Ferris, Jan Sverak, Otar Iosseliani, Emil Loteanu, Jiri Menzel, Jerzy Kawalerowicz, Krzysztof Zanussi, Istvan Szabo, Jerzy Skolimovski, Rutger Hauer, Karen Sahnazarov etc. și critici precum Ron Holloway (Sight & Sound).

Cinemateca Union are acum 130 de locuri și instalație sunet „Dolby Stereo”. Rulează, în special, filme vechi, care fac parte din Arhiva Națională de Filme — Cinemateca Română, instituție înființată în 1957.

Arhiva Națională de Filme — Cinemateca Română este o instituție publică de interes național cu personalitate juridică, care-și desfășoară activitatea în baza HG 1063/2005. Obiectul de activitate este evidența, cercetarea, colecționarea, conservarea, restaurarea și punerea în valoare a patrimoniului de filme, precum și organizarea de evenimente și promovarea culturii cinematografice în România, prin sălile de cinema Eforie (Jean Georgescu) și Union (Paul Călinescu) din București.

În 1957, la 4 iulie a fost înființată Arhiva de Filme Cinematografice (ANFC), organism în subordinea Ministerului Învățământului și Culturii. Potrivit Ordinului ministrului, arhiva avea următoarele atribuții: colecționarea, clasificarea și conservarea filmelor și orice material în legătură cu producția de filme și istoricul filmului; efectuarea de împrumuturi și schimburi internaționale de filme cu arhivele din străinătate; punerea la dispoziția cercetătorilor și a studiourilor a materialelor arhivei, necesare pentru studii documentare sau pentru producția de filme.

Inițial, sediul ANF a fost în Str. Kogălniceanu, în sediul fostului ACIN (Asociația Cineaștilor). La înființare, arhiva deținea 128 de filme de lung metraj și 20.000 de bobine de filme neidentificate. În primii ani, activitatea s-a concentrat asupra colecționării și asupra regăsirii filmelor produse în România. Ulterior, a început și activitatea de transpunere a peliculelor de pe suport inflamabil (nitrat) pe suport acetat (non-flam).

În timp, au fost regăsite filme ca ”Independența României” (1912, regia Grigore Brezeanu și Aristide Demetriade), documentarul ”Eminescu, Veronica, Creangă” (1914, regia Octav Minar) și ”Oțelul răzbună” (1913, regia Aristide Demetriade), iar în 1972 primele filme științifice din lume, realizate de prof. dr. Gheorghe Marinescu, precum ”Tulburările mersului în hemiplegia organică” (1897). De asemenea, au fost recuperate copii ale unor filme precum ”Wenn die Maske fallt”/”Când cad măștile” (1912, regia Urban Gad), ”L’Agonie des aigles”/ ”Agonia vulturilor”, Franța (1934, regia Roger Richebe, film pe care nicio altă arhivă nu-l deține), ”Venea o moară pe Siret”/ ”Sturmflut der Liebe” (1929, regia Martin Berger).

Prin cooperarea cu arhiva de filme din Bois d’Arcy, au fost recuperate filmele ”Roumanie, Terre d’amour” și ”Les Amis de Saint Hubert” (1937, regia Jean Georgescu), iar în 2002 s-a obținut de la Cineteca Nazionale din Roma o copie a coproducției româno-italiane ”Odessa in fiamme” / ”Cătușe roșii” (1942, regia Carmine Gallone) și, prin donația lui Radu Don, câteva filme inedite ale lui Paul Călinescu. Au fost stabilite relații de colaborare și schimb cu arhive de filme din zece țări.

Colecția ANF conține aproape 45.000 de titluri din 60 de țări (dintre care peste 11.000 de filme de ficțiune) și peste 125.000 de copii. Lungimea totală a filmelor din colecție se ridică la 113.000.000 de metri de peliculă. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata