La pas prin Bucureşti: Muzeul Naţional de Artă al României

Muzeul Naţional de Artă al României este găzduit de Palatul regal, o clădire impunătoare de pe Calea Victoriei, fostul centru al puterii monarhice din România.

Pe locul Palatului regal, în zona aripei de sud a clădirii muzeului de astăzi, s-a aflat Casa Golescu, construită în 1820, în stil neoclasic. Imobilul cu un etaj şi 25 de încăperi (odăi), ce a aparţinut stolnicului Dinicu Golescu, devine în 1837 Curtea Domnească a lui Alexandru Ghica Vodă.

Între 1859 şi 1866, în clădire locuieşte domnitorul Alexandru Ioan Cuza. La 10 mai 1866, Nicolae, fiul lui Dinicu Golescu, general şi membru al Locotenenţei Domneşti, îl instalează în această casă pe principele Carol de Hohenzollern. În perioada 1882-1906, Carol I îi angajează pe rând pe arhitecţii Paul Gottereau (1882-1885) şi Karel Liman pentru lucrări de extindere a palatului. Karel Liman colaborase şi la construirea castelului Peleş. Până în 1906, palatul capătă o dispunere spaţială asemănătoare cu cea din prezent.

Regele Carol I lasă în testamentul său dispoziţii speciale cu privire la palat şi colecţia sa de artă: ”Sper că apartamentele din Palatul Regal de la Bucureşti, ocupate astăzi de Regină, vor rămâne la dispoziţia sa. […] Galeria mea de tablouri, tocmai cum este descrisă în catalogul ilustrat al bibliotecarului meu Bachelin, va rămâne pentru totdeauna şi în întregul său în ţară, ca proprietate a Coroanei României”, se consemnează în istoricul clădirii.

În 1926, înainte de moartea Regelui Ferdinand, etajul superior al părţii centrale a palatului este distrus de un incendiu. La indicaţiile Reginei Maria, arhitecţii N.N. Nenciulescu şi Karel Liman trasează planurile de refacere a palatului.

După 1930, Carol al II-lea iniţiază lucrări de reconstrucţie şi extindere a palatului, proiectate de arhitectul Arthur Lorentz. Până în 1937 se încheie lucrările de la corpul central şi este demolată vechea casă a lui Dinicu Golescu, iar pe locul ei se construieşte aripa de sud a palatului, numită Kreţulescu, datorită apropierii de biserica omonimă.

Arhitectul N.N. Nenciulescu este reangajat pentru a se ocupa de acest proiect, el trasând planul pentru aspectul actual al clădirii. Noul corp al palatului include pentru prima oară spaţii destinate unei expoziţii muzeale care cuprinde colecţia de artă a Coroanei României.

Între 1938 şi 1940, se trasează planurile pentru aripa de nord a palatului, înspre strada Știrbei Vodă, iar construcţia sa va dura doi ani. Însă, în 1944, acest corp este distrus în bombardamentul din aprilie.

În 1948, printr-o hotărâre a Consiliului de Miniştri, clădirea Palatului regal, cu excepţia sălilor de recepţie, trece în administrarea Ministerului Artelor şi Informaţiilor, în perspectiva deschiderii unui muzeu naţional de artă. Sălile de recepţie din corpul central sunt atribuite Consiliului de Miniştri, devenit apoi Consiliul de Stat—notează istoricul clădirii. În urma acestor decizii, în 1950, este inaugurată prima galerie a muzeului, cea de de artă naţională, iar în anii următori sunt inaugurate succesiv galeria de artă universală şi cea de artă veche românească.

Din acest moment, muzeul funcţionează neîntrerupt până în 1989.

În timpul evenimentelor din decembrie 1989, clădirea este avariată în proporţie de 80% şi peste 1.000 de lucrări sunt deteriorate sau distruse.

După Revoluţie, în 1990, întreaga clădire a fostului Palat regal este atribuită Muzeului Naţional de Artă al României (MNAR). Timp de 10 ani, muzeul este închis pentru lucrări de renovare şi reamenajare, perioadă în care, muzeul organizează numai expoziţii temporare, atât la sediul din Calea Victoriei cât şi în străinătate.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata