LA PAS PRIN BUCUREŞTI: Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”

Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, prestigioasă instituție de învățământ superior medical, prima înființată pe teritoriul țării noastre, are sediul principal pe Bulevardul Eroilor Sanitari din București, fiind găzduită de Palatul Facultății de Medicină. Instituția poartă numele medicului român de origine franceză Carol Davila (1828-1884), cel care a pus bazele învățământului medical din țara noastră.

În anul 1857, a fost înființată Școala națională de medicină și farmacie. Datorită activității lui Carol Davila, au luat ființă în țara noastră o serie de societăți științifice de profil („Societatea medicală” — 1857; „Societatea de Cruce Roșie” — 1876; „Societatea științelor naturale” — 1876), precum și două reviste medicale: „Monitorul medical” (1862) și „Gazeta medicală” (1865). În războiul pentru independență (1877-1878) a condus serviciul militar al armatei.

Elevii săi erau trimiși la marile facultăți din Europa: Paris, Roma, Berlin și Viena și se întorceau doctori în medicină, devenind profesori ai facultății din București.

Școala națională de medicină și farmacie s-a dezvoltat treptat, și, la 12 noiembrie 1869, a devenit posibilă înființarea Facultății de medicină din București, care și-a deschis cursurile în ziua de 22 noiembrie 1869. A fost prima facultate de medicină în cadrul Universității din București, și totodată, pe teritoriul țării noastre.

Timp de peste trei decenii nu a avut un sediu propriu. Decanatul, biblioteca și două laboratoare funcționau în clădirea Universității, amfiteatrul de anatomie și cel de anatomie patologică la Spitalul Colțea, celelalte laboratoare în diferite imobile, pe străzile Brezoianu, Sf. Spiridon, Batiștei.

În anul 1883, în urma demersurilor făcute de facultate, Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice a trimis decanatului o copie a planurilor efectuate după cele ale Institutului de Patologie din Innsbruck (Austria), invitând comisia profesorală să accepte un edificiu asemănător.

Clădirea, care trebuia să prevadă și dezvoltarea facultății, urma să cuprindă în secții proprii laboratorul de anatomie și sala de disecție cu secția muzeului de anatomie patologică, amfiteatrul comun pentru cursurile teoretice ale facultății, cu săli pentru colecțiile lor speciale și un cabinet propriu fiecărui profesor, cancelaria facultății, bibliotecă, sala de consiliu și locuințe pentru personalul de serviciu.

Localul Facultății de Medicină a fost ridicat după planurile arhitectului Louis Pierre Blanc (1860-1903). Parțial, construcția a fost terminată în 1901, la 1 octombrie, fiind deschise cursurile și laboratoarele.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata