Mănăstirea suceveană Putna, construită de Ştefan cel Mare pentru a-i fi loc de veci

Mănăstirea Putna, ”Ierusalimul neamului românesc” cum a numit-o Eminescu, este unul dintre cele mai importante centre culturale, religioase și artistice din România, ctitorită de Ștefan cel Mare pentru a-i fi loc de înmormântare.

Mănăstirea a fost ridicată între anii 1466 și 1469, iar biserica cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului” a fost sfințită un an mai târziu. Primul stareț al mănăstirii a fost Arhimandritul Iosif de la Mănăstirea Neamț, care a venit însoțit de caligrafi, primii dascăli ai noii școli de la Putna, urmând exemplul celei din Neamț. A început ca școală de retorică, logică și gramatică pentru viitorii cronicari sau personalul cleric, curând Putna devenind unul dintre cele mai importante centre culturale ale ținutului.

La trei ani după ce mănăstirea a fost terminată, un incendiu a distrus-o, fiind apoi refăcută. În 1653, a fost distrusă din nou de către armata cazacă a lui Timuș Hmelnițchi, ginerele lui Vasile Lupu. Actuala biserică este cea refăcută între anii 1653 și 1662 de către Vasile Lupu și succesorii săi, planul bazei urmând edificiul original.

Construcția bisericii Putna a început în urma victoriei obținută de Ștefan cel Mare la Cetatea Chilia, iar sfințirea ei, după victoria împotriva tătarilor, pe 20 august 1470, de la Lipinti, lângă Nistru. Putna a fost vatră de sihăstrie cu mult înainte de ctitoria lui Ștefan cel Mare, acest fapt fiind constatat în urma cercetărilor efectuate în perioada 1980 — 1982.

Pe lângă scriptoriul mănăstiresc organizat de monahii, meșterii caligrafi și miniaturiștii de la Neamț, la Putna s-au organizat un atelier de broderii în care se lucra cu fire de aur și argint, cu mătăsuri scumpe și pietre prețioase, precum și ateliere de icoane de ceramică, de sculptură în lemn și în piatră. Plănuită inițial ca necropolă domnească, mănăstirea a fost mereu în atenția lui Ștefan cel Mare, care a vizitat-o frecvent și a dezvoltat-o continuu.

Sub păstorirea Mitropolitului Iacob Putneanul (1750-1778) au fost executate numeroase lucrări de restaurare și înnoire: consolidarea zidurilor din incintă, ale bisericii, clopotniței, refacerea turnului porții, reconstruirea în stil baroc a tamburului turlei de pe naos, repararea acoperișului, înlocuirea pardoselii, un iconostas nou existent și astăzi.

Construcția bisericii este în formă trilobată, cu ziduri groase din bolovani de piatră și cărămidă, pe fundație din bolovani de piatră de mari proporții pentru vremea aceea, având 37 metri lungime, 11 metri lățime și 33 metri înălțimea la turlă. Spațiul este repartizat în altar, naos, gropniță, pronaos și pridvor închis. Aici se află mormântul lui Ștefan cel Mare și Sfânt acoperit cu un baldachin din marmură albă, cu o inscripție încrustată pe lespede care arată că viteazul domnitor este ctitorul și ziditorul sfântului locaș, alături de soția sa Maria, fiica lui Radu Voievod.

Pe mormântul lui Ștefan cel Mare se află urna de argint depusă cu prilejul serbării din 1871. În latura nordică a gropniței sunt mormintele fiilor lui Ștefan, Bogdan, mort pe 27 iulie 1479, și Petru, mort în noiembrie 1480. În pronaos, pe latura sudică, se află mormântul Mariei, fiica lui Ștefan Voievod, pe latura nordică doamna Maria, soția lui Petru Voievod, și Ștefan Voievod, nepotul lui Petru Voievod. În pridvor, pe latura sudică, se află mormântul Mitropolitului Moldovei Iacob Putneanul, iar pe partea nordică mormântul Mitropolitului Sucevei Teoctist.

Toate ferestrele din altar, naos, gropnița și pronaos sunt pictate în interior, terminate în arc și prevăzute la exterior cu grilaje metalice. Pardoseala este din marmură, numai în pridvor este din lespezi de piatră. Acoperișul este cu tablă de aramă, așezată în rânduri dese, pentru a imita șindrilă. În exterior este un brâu masiv torsionat, cu firide largi, mult mai înalte în partea inferioară și mai scurte în partea superioară. Ferestrele au ancadramente din piatră. Pe fațade sunt amplasați mai mulți stâlpi conforturi. Pictura veche s-a distrus din 1760 și alta nu s-a mai făcut până în prezent.

Pictura paraclisului este modernă, de inspirație bizantină, conținând numeroase elemente focalizatoare, executată de frații Mihai și Gavriil Moroșan între anii 1979 — 1983.

Citește și
2 Comentarii
  1. gicu spune

    Un articol scris de cineva care n-a vizitat in viata lui Putna.
    Apropo – intre timp a fost pictata.

    1. Financiarul spune

      RASPUNS:
      Articolul este preluat de la Agenţia Naţională de Presă AGERPRES, după cum se menţionează la final.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata