Mii de obiecte adunate în 30 de ani de un medic, reunite în Muzeul de Istorie şi Etnografie al Românilor din Transcarpatia

În localitatea Apşa de Jos din Maramureşul Istoric (Ucraina) se află un muzeu deosebit, care reuneşte mii de obiecte adunate într-o viaţă de om de un medic care este mândru că este român şi care a dorit să le arate şi celor din jur semne ale dăinuirii românilor în zonă.

Situat pe strada Borcaniuca din satul Apşa de Jos, denumită în popor ‘Drumul Țării’, Muzeul de Istorie şi Etnografie al Românilor din Transcarpatia este creaţia medicului Ion Mihai Botoş, care l-a amenajat în propria gospodărie şi care ne spune că ‘aceasta este unica instituţie românească de acest tip din toată Ucraina’.

Preşedinte al Uniunii Românilor din Transcarpatia ‘Dacia‘, Ion Mihai Botoş colecţionează de peste 30 de ani obiecte din gospodăriile ţărăneşti ale românilor din zonă, costume populare maramureşene, unele vechi de peste 100 de ani, dar şi documente extrem de valoroase sau colecţii numismatice.

Istoria acestui muzeu începe în 1984, când Ion Mihai Botoş s-a întors de la facultatea absolvită în Livov şi a cumpărat împreună cu soţia sa o lampă maramureşeană, veche şi afumată, de la baba Axenia. Lampa nu a fost tocmai ieftină, a costat 25 de ruble, vreo 40 dolari, în condiţiile în care salariul de medic al colecţionarului era de 125 ruble.

De atunci, chiar dacă era privit cu suspiciune sau curiozitate, Ion Botoş a strâns, din propriile resurse, de la bătrânii din satele româneşti, mii de exponate, care au fost frumos aranjate în casa şi în curtea sa din Apşa de Jos.

De asemenea, anul trecut a câştigat un proiect de la Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerul Afacerilor Externe din România prin intermediul căruia a completat colecţia, a conservat şi a pus în valoare obiectele existente.

Muzeul a fost inaugurat oficial în septembrie 2014 şi este structurat pe mai multe secţii: etnografie, carte veche, documente, numismatică, bibliotecă şi arhivă.

În curte, într-un spaţiu amenajat special, sunt expuse colecţii întregi de unelte şi obiecte casnice ţărăneşti, cum ar fi cele pentru prelucrarea lemnului, confecţionarea ţesăturilor, în general tot ceea ce are legătură cu viaţa ţăranului. Tot în curte poate fi admirată o superbă poartă maramureşeană restaurată, provenită din stânga Tisei (România), care delimitează muzeul de grădina gospodăriei.

În câteva încăperi din casă, devenite spaţiu expoziţional permanent, sunt expuse zeci de costume populare maramureşene, dar şi ţesături specifice, de la feţe de masă şi ştergare, până la covoare de o frumuseţe extraordinară. Tot în interiorul casei sunt prezentate sute de documente, majoritatea originale, ‘emise de cancelariile ţărilor care au stăpânit acest teritoriu’, colecţii de presă şi de cărţi vechi, dar şi bancnote, monede şi o bogată corespondenţă şi acte de familie ale marilor personalităţi româneşti din zonă.

„Sunt câteva mii de exponate, unele foarte vechi, avem documente, cărţi religioase din secolul XVII, cărţi istorice, într-un cuvânt avem carte românească şi avem foarte multe cărţi care au circulat în zonă în perioada în care românii din Transcarpatia erau în diferite state ale Europei. (…) Afară, avem secţia ţăranului român, unde toate obiectele sunt din viaţa ţăranului: războaie de ţesut, instrumente cu care s-a prelucrat lâna, maşinile de tors, suveicile, unelte folosite de cioban la stână, instrumente de prelucrarea lemnului folosit în gospodăria sa, cazan de ţuică, într-un cuvânt tot ce a fost legat de viaţa ţăranului’, a declarat Ion Mihai Botoş.

În ceea ce priveşte importanţa muzeului pe care l-a creat în cei peste 30 ani, acesta ne spune că atestă continuitatea străveche a românilor în zonă, pentru cei care aveau astfel de îndoieli, acesta având şi un rol educativ pentru copiii care trebuie să afle cum au trăit strămoşii lor.

„Când cineva pune la îndoială că în Maramureşul din partea dreaptă a Tisei au existat români, noi avem documente pe care le punem pe masă şi le arătăm pe ce ne bazăm, apoi sunt obiectele cu care românul a trăit, care îl atestă pe el ca băştinaş, ca autohton. (…) Când vin copiii din şcoli, le arătăm obiecte, documente, cărţi pe care le-au folosit strămoşii noştri şi au învăţat a scrie primele slove în limba română’, a spus Ion Mihai Botoş.

Întrebat dacă este mândru de ceea ce a realizat, acesta ne răspunde: ‘În primul rând, sunt mândru că sunt român, iar în al doilea rând sunt mândru că se bucură şi alţii de ceea ce eu am făcut’.

Muzeul de Istorie şi Etnografie al Românilor din Transcarpatia a fost vizitat până acum de mii de oameni veniţi din 35 de ţări, inclusiv SUA şi Canada, iar Ion Mihai Botoş spune că, după ce aceştia ‘cunosc cultura şi portul nostru, încep să-i înţeleagă mai uşor pe români’.

Ion Mihai Botoş a apreciat sprijinul primit de la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni pentru realizarea muzeului şi şi-a exprimat speranţa că în viitor românii din Transcarpatia se vor bucura de susţinerea Patriei Mamă, în contextul în care aceştia au pus umărul la făurirea statului român şi că vor fi recunoscuţi ca foşti cetăţeni ai statului român, ‘pentru că, de la 1 decembrie 1918 şi până la 26 iulie 1921, românii din partea dreapta Tisei au fost integral în România’.

Între timp, muzeul din Apşa de Jos şi fondatorul lui îi aşteaptă cu braţele deschise pe românii din ţară şi, ‘chiar dacă există spaima că în Ucraina este război iar drumurile sunt proaste’, le transmite că ‘este mult suflet în românii din Maramureşul Istoric’ şi dintre toate comunităţile din jurul României, ‘nicări nu se vorbeşte limba română mai frumos ca aici’. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata