Monumentul Tropaeum Traiani de la Adamclisi – pagini de istorie

Bătrânii încarcă în care tot ce pot lua în grabă și apucă cu toții drumul restriștei, către munți. Pe câmpuri se văd din loc în loc turme de oi răzlețite, rămase fără păstori.

Și din nou se aude ropot de pași cadențați și sunete de cornuri. Sunt trupele romane ce trec victorioase sub privirea trufașe a împăratului, pentru a duce la Roma, vestea victoriei. Trec ostașii romani dar cei mai mulți au rămas aici. Doar unii dintre ei au căzut în luptă, amestecându-și sângele, în acest pământ, cu al dacilor, într-una dintre cele mai sângeroase și mari bătălii. Alții, au rămas să păzească noile granițe ale imperiului și să pună temelia unui nou popor.

Mă trezesc din reveria pe care am avut-o contemplând metopele monumentului Tropaeum Traiani, tocmai când soarele, venind la apus, atinge frontispiciul altarului închinat soldaților romani căzuți aici: ‘IN MEMORIAM FORTISSIMORUM VIRIRUM QUI PUGNANTES PRO REPUBLICA, BELLO DACICO, MORTE ACCUBUERUNT’.

Întorc privirile către monument și zăresc pe trofeu un dac înlănțuit de trunchiul copacului sacru, privind către posteritate. Este poate unul dintre acei daci prizonieri care au sculptat în piatră istoria, pentru a rămâne mărturie peste milenii, ca act de naștere al poporului român în interiorul primelor granițe ale Europei unite. Și cum stă rezemat de copac mi se pare a fi același străjer, de la începutul bătăliei, rămas să păzească mai departe, pentru eternitate, granița de est a bătrânului continent.

* * *

În anul 2009, la comemorarea celor 1900 de ani de la celebra bătălie de pe platoul de la Adamclisi, Consiliul Județean Constanța a inițiat proiectul de reabilitare, restaurare și modernizare a monumentului triumfal Tropaeum Traiani, finanțat din fonduri europene în valoare totală de peste 4 milioane de euro, prin Programul Operațional Regional.

Managerul proiectului, Elena Vornicu, spune că întregul complex a beneficiat de modernizarea și extinderea căilor rutiere ce fac legătura cu drumul național, cu cetatea și muzeul arheologic. A fost reabilitat arhitectural monumentul triumfal, fiind înlocuite piesele grav degradate, inclusiv metopele votive, iar restul elementelor sculpturale și frizele au fost curățate și conservate de restauratori și meșteri pietrari.

Monumentul comemorativ Tropaeum Traiani, de la Adamclisi, a fost construit în cinstea împăratului Traian, între 106-109, pentru a omagia victoria armatei romane în luptele purtate la limesul sud-dunărean, în fața alianței geto-dace, bure și sarmate, în anul 102. De asemenea, unii istoricii apreciază că monumentul Tropaeum Traiani ar fi fost proiectat și realizat ulterior Columnei lui Traian, de la Roma, tot după planurile renumitului arhitect Appolodor din Damasc fiind unanim considerat drept actul de naștere al poporului român, dăltuit în piatră.

Monumentul triumfal avea 39 de metri înălțime și o formă circulară, cu diametru de 38,3 metri, fiind alcătuit dintr-un nucleu cilindric (31 de metri în diametru și 12,6 metri înățime), înconjurat la bază de o platformă circulară cu șapte trepte de piatră. Deasupra treptelor era un rând de 54 de metope din piatră din care s-au mai păstrat doar 49, sculptate în basorelief cu scene din timpul luptelor cu geto-dacii.

Deasupra nucleului se înalță un acoperiș tronconic îmbrăcat în solzi din piatră și un soclu hexagonal, înalt de șase metri, care susține ‘trofeul’ propriu-zis, un trunchi îmbrăcat în armură clasică romană,cu armele de luptă, având la picioare arme și prizonieri sculptați tot în piatră. Pe una dintre fețele soclului hexagonal a fost descifrată o inscripție ce indică faptul că monumentul a fost închinat ‘Zeului Marte, răzbunătorul’ de către ‘Nerva Traian August, împărat și cezar, învingătorul germanilor și dacilor, fiul divinului Nerva, mare preot, pentru a XIII-a oară tribun, pentru a VI-a oară împărat, pentru a V-a oară consul, părintele patriei’.

În vecinătatea monumentului comemorativ este amplasat Mausoleul ridicat în memoria unui ofițer superior roman, descoperit de arheologul Grigore Tocilescu în anul 1897, în interiorul unui ‘gorgan’ de pământ. La mică distanță este Altarul, ridicat din ordinul împăratului Traian în amintirea militarilor romani căzuți în bătălie. Întregul ansamblu arheologic a fost restaurat pentru prima dată în perioada 1974—1977.

Bătălia de la Adamclisi (102) a fost confruntarea finală a campaniei lui Decebal (87 — 106) în Moesia Inferior.

În iarna anului 102, făcând o ultimă încercare de a schimba soarta războiului, Decebal organizează o mare coaliție mobilizând 15.000 de luptători împotriva armatei imperiale a lui Traian în ceea ce avea să fie denumită de istorici și strategii militari ca ‘Diversiunea moesiană’. Astfel, atacă provincia Moesia Inferior, sprijinit de aliații buri și roxolani, pentru a-l determina pe Traian (98 — 117) să disloce o parte a trupelor din Dacia, peste Dunăre. Interpretarea scenelor de pe Columna lui Traian și ale monumentului de la Adamclisi (județul Constanța) constitue o cronică scrisă a bătăliei și oferă informații referitoare la această campanie, cele două monumente fiind surse complementare.

Astfel, rezultă faptul că, trecând Dunărea înghețată, o parte a trupelor dace și aliate — îndeosebi cavaleria — pier ca urmare a spargerii gheții. Pedeștrii, probabil mai ușori, reușesc să treacă fluviul cu bine și să atace prin surprindere castrele și orașele romane, luând prăzi importante. Traian este reprezentat pe Columnă venind cu o corabie pe Dunăre. Nefăcând jocul lui Decebal, acesta nu retrage trupe însemnate din Dacia, dând luptele din Moesia Inferior doar cu trupe auxiliare.

Înainte de bătălia de la Adamclisi au loc alte două ciocniri sângeroase, soldate, se pare, tot cu victoria romanilor, pe locuri marcate ulterior prin înființarea a două orașe: Nicopolis ad Istrum (‘Orașul Victoriei dinspre Dunăre’, azi Nikiup, Bulgaria) și Marcianopolis (‘Orașul Marcianei’, după sora împăratului, la vest de Odessos—Varna de azi, în Bulgaria). Confruntarea finală, s-a desfășurat pe platoul înalt (cca. 150 m altitudine) din partea central-sudică a Podișului Dobrogei, unde azi se află comuna Adamclisi. Încleștarea între cele două armate trebuie să fi fost extraordinar de puternică, dată fiind importanța acordată de Traian victoriei, relevată prin construcțiile ridicate aici ulterior: un monument impozant (40 m înălțime), numit Tropaeum Traiani (‘Trofeul lui Traian’), dedicat lui Mars Ultor (Marte răzbunătorul), un tumul ridicat în cinstea unui comandant important căzut în luptă și un altar pe care erau inscripționate numele a circa 4000 de ostași romani căzuți.

Conform reprezentărilor de pe metope, atacul cu sulițele lansate de baliste a fost decisiv pentru victoria romanilor. O parte dintre atacatori s-au întors cu bine peste Dunăre, ducând și prăzi.

Scopul strategic al campaniei din Moesia Inferior nu a fost atins, eșecul grăbind cucerirea Daciei și transformarea ei în provincie romană.Propaganda imperială a acordat o deosebită importanță victoriei, monumentul Tropaeum Traiani, ridicat pe locul bătăliei, având și rolul de a atrage atenția barbarilor din zonă asupra forței militare a Imperiului Roman. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata