Municipiul reşedinţă de judeţ Oradea, “rezervaţie de arhitectură”
Cel mai vechi centru umanist din Transilvania, Oradea, este o localitate cu o istorie milenară, atestat în urmă cu 901 ani, aflat la confluența Occidentului cu Orientul, un adevărat ‘oraș punte’ între cele două lumi, al cărui fond de patrimoniu arhitectural, de excepție, afirmă specialiștii, a apărut la cumpăna dintre două secole, în ‘La Belle Epoque’.
‘Perioada păcii’ sau ‘La Belle Epoque’, resimțită în întreaga Europă în intervalul cuprins între a doua parte a secolului al XIX-lea și primii ani ai secolului XX, a avut o influență extraordinară asupra orașelor din monarhia dualistă, inclusiv asupra Oradiei. Efervescența spirituală, bogăția comunității și gustul pentru frumos au făcut ca în urbea de pe malurile Crișului Repede, să își găsească loc de manifestare arhitecți de o valoare redutabilă și stiluri arhitectonice foarte apropiate Europei Centrale și vestice.
Expansiunea orașului, conturat deja în primele două decenii de după 1900 ca unul cât se poate de modern și industrializat, a fost dramatic stopată de începerea primei conflagrații mondiale. Însă fondul arhitectural construit atunci a rămas mărturie acestei perioade de exuberanță, de efervescentă creativitate și dezvoltare economică.
‘Oradea a beneficiat astfel, deseori, de posibilitatea de a adopta, trecând printr-un filtru propriu și armonizând cu istoria sa locală, tot ceea ce era, să zicem așa, de top ca mișcare intelectuală, culturală și artistică. Nu degeaba umanismul transilvan își găsește primul refugiu pe aceste meleaguri tocmai în Cetatea Oradea. De asemenea, nu degeaba devine Oradea începutului de secol XX ‘câmpul experimental’ al secessionului românesc, care lasă urme atât de bine definite în fizionomia orașului, amprente atât de fine, vesele, amețitoare încât tind să devină similare cu cartea de identitate a unui oraș frumos, rafinat și cu oameni asemenea’, a declarat Dumitru Sim, șef serviciu în Direcția Management Proiecte cu Finanțare Internațională din Primăria Oradea.
Progresele spectaculoase în variate domenii din perioada ‘La Belle Epoque’ au însemnat pentru Oradea anilor 1900 o perioadă de avânt și în arhitectură. Marile familii de comercianți, industriașii și antreprenorii au fost comanditarii clădirilor care au schimbat aspectul orașului. Cu arhitecți celebri ai spațiului european, au fost ridicate construcții impozante, deopotrivă biserici — Oradea este numită și orașul celor 300 de biserici, palate, case frumoase, clădiri publice — primărie, spitale, cazărmi, străzi modernizate, poduri noi, parcuri și piețe.
De altfel, dinamismul acestei perioade avea să plaseze urbea între primele orașe cu creșterea cea mai spectaculoasă din imperiu, alături de Timișoara, Pecs, Cluj ori Budapesta.
Considerată astăzi de către specialiștii în istoria artelor ca o adevărată ‘rezervație de arhitectură’, Oradea este gazda a nu mai puțin de 77 de clădiri monument înregistrate în listele Comisiei Naționale pentru Monumente Istorice. Din punct de vedere al evidenței patrimoniului cultural imobil pe zone, în Oradea au fost delimitate două arii de interes: Ansamblul urban ‘Centrul istoric Oradea’ (zona ultracentrală cuprinsă pe o arie a 21 de străzi) și Ansamblul urban Oradea II.
În aceste două zone pot fi admirate clădiri monumente istorice și de arhitectură, construite în diferite epoci și stiluri precum: Renaștere (Cetatea Oradea), Baroc (Catedrala romano-catolică, Palatul Episcopal, ‘Șirul Canonicilor’ — cele trei alcătuind cel mai mare complex baroc din țară, Biserica cu Lună, Biserica Sfântul Ladislau, Biserica Sfântul Nicolae, Cazarma Husarilor), Romantic (Spitalul Orășenesc, Ansamblul Ursulinelor), Secession (Complexul ‘Vulturul Negru’, Casa Adorjan I și II, Casa Poynar, Hotel Astoria, Hotel Transilvania, Palatul Ulman, Palatul Stern, Palatul Moskovits, Palatul Apollo…), Clasic (Complexul Capucinilor), Eclectic (Teatrul de Stat, Clădirea Bazarului, Clădirea Primăriei, Palatul Finanțelor, Palatul Rimanoczy Kalman senior).
Primul punct de reper, prima “rezervație de arhitectură”, este Cetatea Oradea, monument istoric de categoria A, de valoare națională excepțională. Apărută în secolul XI, în jurul unei mănăstiri, ‘vârsta de aur’ a cetății a fost consemnată în secolul XV, când a devenit important centru al umanismului și Renașterii în spațiul central-estic european. Este cea mai mare și mai bine păstrată cetate pentagonală, “stelară”, din Europa Centrală. Lăsată în paragină după 1989, cetatea — întinsă pe 15 hectare, cu opt corpuri de clădire etajate, biserică, parcuri, lac, parcuri și șanțuri de apărare — este readusă în prezent la viață prin ample lucrări de restaurare, finanțate cu fonduri europene de aproape 64 de milioane de lei și care se vor încheia în vara anului 2015.
Imaginea centrului istoric este dată însă, incontestabil, de numărul mare al clădirilor în stil Secession (denumit și Modern Style în Anglia, Art Nouveau în Franța, Jugenstil în Germania ori Sezession în Austria). Art Nouveau este ușor de recunoscut datorită liniilor sale curbe, ondulate, “curgând” firesc, pline de ritmuri sincopate, aidoma unui leitmotiv muzical. Secessionul venea, la început de secol XX, să dărâme dogmatismul și rigorismul din arta și arhitectura acelor vremi.
Piețele centrale — Unirii, Ferdinand, Parcul Traian și mai cu seamă pietonalul orădean, strada Republicii, oferă un spectacol al arhitecturii clădirilor, cu precădere cel al stilului Art Nouveau. De remarcat, în mod special, Palatul Moskovits Miska (încă nereabilitat) ori Complexul Vulturul Negru (recent restaurat) cel mai mare și mai reprezentativ complex arhitectural în stil secession din Transilvania.
