Munţii Pădurea Craiului – mica Elveţie a bihorenilor

Peștera Meziad

Decenii la rând, Peștera Meziad a fost considerată cea mai mare peșteră din România. Însă cu adevărat impresionantă nu este lungimea sa, ci dimensiunea sălilor de sub pământ. Golurile subterane al căror plafon se pierde în întuneric, undeva la aproape 50 de metri deasupra solului, au fost adeseori comparate cu spațiul interior al unei catedrale.

Aici poate fi trecut cu piciorul singurul pod natural subteran cunoscut în peșterile din România. Această rarisimă formațiune subpământeană s-a format în urma prăbușirii tavanului unei săli ce se afla sub o altă peșteră, la fel de mare. Rezultatul acestui proces natural este impresionant.

De pe podul Peșterii Meziad, până la nivelul galeriei inferioare, care, fiind iluminată cu cele mai moderne surse, se etalează la picioarele trecătorilor, în toată măreția ei, o diferență de nivel de peste 40 de metri. Văzută de sus, poteca turistică ce străbate peștera lasă asupra vizitatorilor o impresie de neuitat.

Aproape de intrarea în Peștera Meziad a fost amenajat un traseu de cățărare, de tip via-feratta, care pornește chiar din adânc, urcă de-a lungul unui perete de stâncă și își are punctul terminus tocmai deasupra portalului imensei caverne, portal care nu este cu nimic mai modest decât interiorul. Tot în această peșteră au loc, în anumite momente ale anului, concerte de muzică folk.

Întreaga zonă este un adevărat paradis pentru speologi. Zeci, poate sute de goluri subterane, cunoscute sau încă neexplorate, îi cheamă aici pe practicanții acestei arte fără spectatori. Dacă lumile subterane sunt, adeseori, accesibile numai speologilor încercați, frumusețea lumii exterioare este la dispoziția oricărui turist dornic să o descopere. De puțin timp, aici au fost înființate două centre de închiriat biciclete.

Cu ajutorul acestora, turiștii pot vizita, mai repede și mai curat, mai multe obiective turistice. A fost nevoie de centrele deschise la Roșia și Remetea pentru că în zonă sunt multe de văzut și de făcut.

La intrarea în comuna Roșia, pe pârâul ce poartă același nume, există o moară de apă ce macină grâne de aproape două sute de ani. Proprietarul ei, în același timp ghid al acestui obiectiv turistic, este un neîntrecut cântăreț la vioară cu goarnă, un instrument specific numai acestei regiuni din județul Bihor.

Pitorescul cătun Runcuri, aflat deasupra comunei Roșia, se mândrește cu un grup de case tradiționale, reamenajate astfel încât să poată oferi turiștilor cele mai confortabile condiții de cazare. Case vechi de peste o sută de ani, chiar și un coteț, au în interior tot ce trebuie pentru a îi primi și găzdui pe călătorii obosiți de drum. Frumusețea acestor construcții tradiționale și împrejurimile dau naștere unui peisaj de poveste.

Zestrea comunei Remetea adaugă un plus de valoare locului în care Dumnezeu a pus Peștera Meziad. Stejarul secular, bătrân de peste 400 de ani, ce se află chiar la marginea drumului către sat, e o rămășiță a codrilor de odinioară.

Micuțul muzeu etnografic din comună prezintă, în cele două camere ale sale, modul de viață tradițional al românilor și al maghiarilor, comunități ce împart de secole aceste păduri și pământuri. Biserica din Remetea, monument istoric, se apropie de o vârstă milenară. Frescele descoperite sub straturile de var și legendele legate de ea vorbesc despre un lăcaș care, la origini, a fost bizantin, apoi catolic, a servit pentru o scurtă perioadă de timp ca loc de închinare pentru cuceritorii otomani, devenind în cele din urmă biserică reformată.

Bogăția culturală a zonei este întregită de îndeletniciri specifice zonelor montane, precum prelucrarea lemnului, creșterea animalelor sau cusutul straielor populare. Obiecte de podoabă specifice zonei, realizate din minuscule mărgele de sticlă colorată, zgărdanele au devenit accesorii vestimentare foarte căutate chiar și de turiști.

Devenit deja tradiție, târgul de produse tradiționale ‘Straița plină’, care are loc la mijloc de octombrie în comuna Roșia, este locul unde se pot degusta și achiziționa delicatese cum numai aici se pot găsi: plăcintele coapte după rețete locale, brânza de capră — pregătită cu cele mai surprinzătoare ingrediente, dulceața de ardei iute ori de ceapă roșie și, desigur, nelipsita pălincă de Bihor.

La vremea sărbătorilor pascale, oamenii din Drăgoteni obișnuiesc să ‘împistreze’ (să încondeieze, să picteze) ouă, la fel cum odată cu începutul postului de Crăciun prin Roșia se aud colinde păstrate din moși-strămoși.

Acestea toate sunt doar o frântură din frumusețea acestui colț de rai al Bihorului, iar cei dornici să le vadă sau să descopere mai mult sunt așteptați cu drag în Munții Pădurea Craiului. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES) Foto: pesteri.bihor.ro

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata