MUZEELE ŢĂRII: Muzeul de Etnografie Neamţ

Pentru introducerea în atmosfera rurală a sfârșitului secolului al XIX-lea a fost reconstituit un interior de locuință monocelulară specific zonei, cu tavan din bârne aparente și o vatră înaltă de 50 cm, construită din piatră și lut. Mobilierul este simplu: un pat fixat în podeaua de lut, lavița din lemn gros așezată de-a lungul peretelui, masa, blidarul și colțarul, ultimele două reprezentând locul de depozitare sau expunere a ceramicii și obiectelor de uz casnic.

Deasupra patului este așezată beldia sau culmea pentru haine, având atât rol utilitar cât și decorativ, iar pe pat se regăsește lada cu zestre, realizată din lemn de fag și bogat ornamentată cu crestături. Un loc aparte este rezervat războiului de țesut orizontal, întrucât piesele de port popular și textilele de interior erau realizate în propria gospodărie. Din casa tradițională nu lipsesc lăicerul — cea mai folosită piesă pentru prelucrarea textilelor de interior — icoana sau ștergarele de perete.

Trei săli ale muzeului sunt rezervate prezentării ocupațiilor tradiționale (agricultura, creșterea animalelor, exploatarea, prelucrarea lemnului și plutăritul, industria casnică). Un loc important este ocupat de plugul din lemn, o piesă datând din 1880, alături de unelte folosite în agricultură, instalații de tehnică populară (oloiniță cu pene) sau unelte de uz casnic. Pentru ilustrarea creșterii animalelor a fost ”amenajată” o stână dotată cu inventarul specific și completată cu frumoase bâte ciobănești decorate cu crestături geometrice, motive zoomorfe și antropomorfe, răbojuri și instrumente muzicale specifice.

Colecția muzeului este completată de prezentarea costumul popular românesc din cele trei zone etnografice ale județului Neamț (Valea Bistriței, zona Neamț și zona Roman). Portul popular din aceste zone prezintă elemente comune: cămașa încrețită la gât și cea bătrânească, catrință cu vrâste, brâu sau bete și ștergarul de cap — la femei, cămașa cu fustă și cămeșoiul, ițarii, cureaua cu ținte, căciula — la bărbați. La acestea se mai adaugă cojocul, sumanul, opincile. Cele mai spectaculoase piese de port popular sunt bondițele sau cheptarele, cel mai vestit centru de cojocărie din zona Neamț fiind la Ghindăoani, unde a lucrat meșterul Mihai Avârvarei.

Având la bază calendarul popular, structura expoziției a permis punerea în valoare a marilor sărbătorii de peste an, elementul de noutate constând în marcarea unor elemente de viața spirituală, pentru introducerea vizitatorului în universul credinței țăranului.

Obiectele care compun patrimoniul muzeal sunt expuse fie în ipostaza lor reală, urmărind o reconstituire cât mai aproape de adevăr, fie punând accentul pe frumusețea lor dată de simplitate sau de compoziții ornamentale.

Imaginea satului prezentată de muzeu este întregită de fotografii document realizate de fotograful Curții Regale a României, Adolph Chevallier, în perioada interbelică, muzeul deținând o valoroasă colecție de clișee pe sticlă — realizate de acest mare iubitor al țăranului român. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata