Muzeul Dantelei din Italia deține piese rare și prețioase oferind o imagine de ansamblu a istoriei și artei dantelei de la origini până în prezent.
Amplasat pe insula Burano, lângă Veneția, în Piața Galuppi, muzeul este adăpostit de palatul „Podesta di Torcello”, sediul istoric al reputatei Școli de Dantelă din Burano (1872-1970) fondată de contesa Adriana de Marcello în scopul de revitalizării unei tradiții vechi de secole, așa cum arată și site-urile museomerletto.visitmuve.it, venezia-tourism.com, amfostacolo.ro.
Muzeul a fost deschis în anul 1981, iar colecțiile sale numără sute de exponate — broderii rare și splendide dantele — completate de piese cu valoare documentară care încearcă să refacă istoria acestei tradiții între secolele al XVI-lea și al XX-lea.
Prima dantelă datează din anii 1500 și a fost realizată prin tehnica „Punto din aria” (Punct din aer), folosindu-se ac și ață fără sprijinul unui suport de pânză. Prin această tehnică au fost executate desene geometrice, flori, animale, suluri și frunze.
Începând cu anul 1600 au fost folosite rozete de cusături, lucrându-se cu flori mici, broderii care s-au răspândit rapid în Europa, dantela de Burano rivalizând cu finețea dantelelor din Franța.
Expoziția muzeală se deschide cu o încăpere unde se derulează un film despre istoria dantelei, în timp ce mai multe panouri dezvăluie secretele tehnicii de executare a dantelei.
Colecțiile sunt prezentate cronologic, în patru încăperi de la etajul clădirii, grupate în patru secțiuni: „De la originile sale în secolul al XVI-lea”, „Secolul al XVII-lea și al XVIII-lea”, „Secolul al XIX-lea și al XX-lea”, „Școala de Dantelă din Burano” (1872-1970). Fiecare dintre aceste secțiuni este însoțită de un videoclip, explicații ilustrate, și o serie de alte elemente de epocă precum ochelari, haine, cărți, desene, picturi, ce introduc în ambientul acelor vremuri.
În primele două săli sunt expuse în vitrine speciale, fâșii de dantelă vechi, datând din secolele XVI-XVIII, bogat ornamentate și deosebit de fine. Aici se fac remarcate dantelele lucrate cu acul, dar și dantela lucrată cu croșeta, cea cu noduri (macrame) sau dantela tăiată.
Primele modele erau în esență geometrică și înfrumusețau decolteurile sau colțurile batistelor de mână. În secolul al XVII-lea dantela predomina în hainele feminine, masculine dar și ale copiilor, precum și în decorațiuni (pe perne etc). Sunt caracterizate printr-o mare mare diversitate de forme și realizate mai stilizat. În secolul al XVIII-lea formele sunt simplificate din cauza unui stil de viață anglo-saxon, mai practic și mai sportiv.
Cea de a treia sală acoperă secolele al XIX-lea și al XX-lea. Aici este reflectat declinul dantelei, datorat schimbărilor economice și sociale, prin simplificarea modei și renunțarea la accesorii pretențioase.
A patra sală este dedicată Școlii de Dantelă, perioadei ce a urmat înființării sale. Aici este prezentată Arhiva Școlii, o sursă importantă de documentare a istoriei artei, cu desene, fotografii și alte mărturii iconografice.
În cadrul muzeului sunt organizate în fața publicului vizitator demonstrații în timp real privind adevăratele tehnici de procesare a dantelei. De asemenea, vizitatorii pot consulta arhivele. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES) Foto: museomerletto.visitmuve.it