Natura Sălajului, între Grădina Zmeilor şi Grădina Botanică

Turiştii interesaţi pot descoperi în Sălaj nu doar monumente istorice, ci şi frumuseţi naturale unicat, precum aşa-numita ”Grădină a Zmeilor”, din localitatea Gâlgăul Almaşului, sau natura modelată de către om, la Grădina Botanică din Jibou.

Pe drumul care leagă cele două obiective turistice menţionate, merită făcut un popas şi la mlaştina cu plante carnivore şi legende captivante din localitatea Iaz.

”Grădina Zmeilor” este o rezervaţie naturală protejată, de tip geologic şi peisagistic, ce se întinde pe o suprafaţă de aproximativ trei hectare, unică în lume, ce impresionează prin aspectul şi complexitatea formelor acestor stânci.

Rezervaţia constituie un amplu fenomen de prăbuşire şi erodare destructivă, dezvoltat în aşa numita gresie de Sânmihaiu. Acesta este o gresie relativ slab cimentată, având intercalaţii de pietrişuri şi conglomerate. Formaţiunile de aici au luat naştere prin desprinderea unor blocuri sau compartimente de gresii din masivul care constituie dealul Închieturi (376 m) şi alunecarea lor pe argilele vineţii de la bază. În ansamblu, formaţiunile pietroase formează o îngrămădire haotica ciudată, dar cu atât mai frumoasă şi mai interesantă, ce se întinde pe circa cinci hectare. Zona a fost numită, într-o perioadă, Cheturi, probabil o referire la dealul din care s-au desprins

Una dintre legendele Grădinii Zmeilor povesteşte despre o fată îndrăgostită de un soldat. Mama vitregă a fetei nu era de acord cu dragostea lor şi a blestemat-o pe fată care, astfel, s-a transformat în stană de piatră.

Legende locale s-au transmis din moşi-strămoşi şi în ceea ce priveşte o altă rezervaţie peisagistică din judeţ: Mlaştina de la Iaz.

Ascunzând printre muşchi şi ierburi înalte una dintre puţinele plante carnivore din România, având o adâncime de peste cinci metri şi o frumuseţe misterioasă care a dat naştere mai multor legende, mlaştina de la Iaz, arie protejată cu specii rare de plante şi animale, este o zonă prea puţin cunoscută de către iubitorii de natură de la noi şi de pretutindeni.

Povestea rezervaţiei naturale de la Iaz începe undeva în urmă cu circa 10.000 de ani, atunci când, din cauza unei alunecări de teren, s-a format un lac, care prin colmatare a dat naştere unei mlaştini ce are astăzi o suprafaţă de aproape o jumătate de hectar şi o adâncime maximă de 5,1 metri, potrivit unor cercetări din anii ’80. Întreaga rezervaţie însă are o suprafaţă de 10 hectare şi a fost declarată arie protejată de interes naţional în anul 2000, pe baza unor studii ştiinţifice existente la data respectivă, în special studii asupra florei şi vegetaţiei, considerându-se că Mlaştina de la Iaz are o importanţă ştiinţifică.

„Această rezervaţie se întinde pe o suprafaţă de 10 hectare, iar mlaştina, ca atare, nu este decât pe o suprafaţă de o jumătate de hectar. Arealul ce înconjoară mlaştina e considerat ca zonă de protecţie a acestui loc frumos şi interesant. Această mlaştină este o dovadă a istoriei evoluţiei din ultimii 10.000 de ani. Aici se poate descifra modul cum a evoluat vegetaţia şi clima. Apa are o culoare maroniu-închisă, deoarece are un conţinut ridicat de oxizi de fier. Ceea ce este mai interesant aici este planta carnivoră Drosera Rotundifolia”, spune Nicolea Bodea, custodele ariei

Drosera Rotundifolia este o specie ocrotită, plantă carnivoră ce consumă aproximativ 50 de insecte pe an. Frunzele au pe suprafaţa lor numeroşi peri glandulari cu rol în digerarea insectelor. Perişorii, numiţi şi tentacule, secretă substanţe lipicioase care se adună sub forma unor picături strălucitoare de rouă, de unde vine şi denumirea plantei. O insectă care se aşază pe o frunză a acestei plante se lipeşte de perii ce se încolăcesc în jurul ei. Perii secretă un suc lipicios, abundent, care sufocă insectă. Ea este apoi digerată de anumite enzime timp de câteva zile.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata