Palatul din inima Sibiului – Muzeul Brukenthal, printre cele mai vechi din Europa

Muzeul Național Brukenthal este cel dintâi din Europa Centrală și de Est deschis pentru public încă din anul 1817, un muzeu fenomen care și-a deschis larg porțile și astfel publicul a putut să admire în ultimii ani colecțiile pe care le găzduiește în toată splendoarea lor.

„Vrem să atragem atenția, începând din acest an, încetul cu încetul, prin modernizarea gestului muzeal, asupra faptului că în 2017 îl vom sărbători pe baronul Brukenthal, dar și 200 de ani de muzeu, aici. Muzeul Brukenthal s-a născut ca un muzeu de colecționar (…) pe care l-a donat comunității. Ei bine, noi tocmai așa pregătim în 2017, un muzeu care se adresează comunității, un muzeu care urmărește lucrurile din jurul său. Sigur, după 2017, vom pregăti 2021, când vom celebra 300 de ani de la nașterea baronului Brukenthal și atunci vom reveni cu muzeul către clasic. E un dialog cu comunitatea, cu vizitatorii, cu lumea. (…)

Moștenirile culturale trec peste granițe, continente și timp. (…) Încep să mă simt bine în Brukenthal, lumile se adună”, a declarat profesorul Sabin Luca, directorul Muzeului Național Brukenthal.

Baronul Samuel von Brukenthal (1721-1803) a fost singurul exponent al comunității săsești transilvănene căruia i s-au atribuit importante funcții publice în cadrul statului austriac condus de împărăteasa Maria Theresa, cea dintâi funcție ocupată fiind aceea de cancelar aulic al Transilvaniei. Perioada petrecută la Viena în această calitate coincide cu cea a constituirii colecției sale de pictură. Aceasta a fost menționată în 1773, în Almanach de Vienne, drept una dintre cele mai valoroase colecții particulare ce putea fi admirată în mediul cultural vienez al vremii.

Colecțiile inițiale ale baronului von Brukenthal, constând din pinacotecă, cabinet de stampe, bibliotecă și o colecție numismatică, au luat naștere cu precădere între anii 1759 și 1774.

Numit Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei, funcție pe care a ocupat-o între anii 1777 și 1787, Samuel von Brukenthal construiește la Sibiu un palat în stilul Barocului târziu, după modelul palatelor vieneze.

Palatul Brukenthal este unul dintre cele mai însemnate monumente în stil baroc din România, construirea clădirii petrecându-se în etape, între anii 1778 și 1788. Aspectul palatului, văzut dinspre Piața Mare, este unul deosebit de elegant, datorită verticalității impuse de pilaștri și acoperișul mansardat în trei trepte. Edificiul a fost ridicat pentru a servi drept reședință oficială a baronului și sediu al colecțiilor sale.

Structura Palatului Brukenthal este dezvoltată în înălțime pe două etaje, având un plan dreptunghiular și incluzând două curți interioare. Etajul întâi a fost conceput pentru a cuprinde saloane de primire și camere de locuit, iar etajul al doilea pentru expunerea pieselor de colecție. Deoarece construcția palatului a avut loc la sfârșitul secolului al XVIII-lea, abordarea decorativă, atât în cazul fațadei cât și al primei curți interioare, aduce o alăturare a Barocului cu Rococo-ul și Neoclasicismul, curentele influente în arta epocii.

Principalul element al fațadei palatului îl constituie portalul din piatră, prezentând diverse elemente decorative sculptate: blazonul aurit al guvernatorului, coloane încoronate de urne, ornate cu ghirlande susținute de rozete. Ușile din lemn de stejar sunt decorate în basorelief cu simboluri ale artelor și ale bogăției (cornul abundenței) într-o alăturare metaforică ce avertizează vizitatorul asupra faptului că palatul este un lăcaș al bogăției culturale și artistice.

Feroneria portalului și a ferestrelor de la parter este realizată în stilul Rococo, derivat din stilul Baroc, ilustrând predilecția pentru reprezentările florale și liniatura spiralată.

Amenajată pentru primire, prima curte interioară era adesea folosită în vremea baronului von Brukenthal pentru evenimente artistice, structura, elementele arhitectonice și decorative păstrând până astăzi atmosfera epocii.

Între prima și cea de a doua curte interioară se află un pasaj de trecere, centrat de un portal din piatră similar cu cel al fațadei, locul coloanelor fiind însă luat de reprezentările celor doi atlanți. Inițial, în cea de a doua curte interioară se aflau anexele gospodărești și grajdurile, ulterior suferind transformări importante

Cele mai impresionante încăperi ale Palatului Brukenthal sunt Saloanele Baroc sau saloanele de recepție, în număr de cinci, amplasate la fațada palatului. Aceste încăperi destinate recepțiilor și seratelor muzicale sunt deschise publicului pentru vizitare.

În Saloanele Baroc pot fi admirate o sumă de elemente de decorație interioară și mobilier din vremea baronului Samuel von Brukenthal: candelabrele din sticlă de Murano, parchetul, tapetul din pânză pictată, mătase roșie sau hârtie chinezească. Tavanele încăperilor sunt bogat decorate cu stucaturi. Sobele din faianță prezentând elemente decorative în stil Baroc, Neoclasic și Rococo au fost aduse de baronul Samuel von Brukenthal de la Viena.

În prezent, Palatul Brukenthal adăpostește Galeria de Artă Europeană a Muzeului Național Brukenthal și Biblioteca Brukenthal.

Departe de ochii celor mai mulți vizitatori, în curtea Palatului Brukenthal este Biblioteca. Conține zeci de mii de lucrări publicate în secolele al XVI-lea, al XVII-lea și al XVIII-lea, printre care operele lui Moliere editate la Paris în 1734 în 6 volume, Decameronul lui Boccacio tipărit la Londra în 1757, Harmonia Macrocosmica, o adevărată bijuterie tipografică având 27 de hărți color, sau Quatre livres d’Albert Dürer, publicată la Paris în 1557.

Cea mai valoroasă piesă a Bibliotecii este, însă, Breviarul Brukenthal sau Cartea Orelor, manuscrisul fiind o creație de excepție a școlii de miniatură flamandă, datând din primele decenii ale secolului al XVI-lea.

Dintre cele 422 de incunabule care se află în bibliotecă trebuie amintit „Liber Chronicarum a lui Hartman Schedel”, publicată de cunoscutul tipograf Anton Koberger la Nürnberg, în 1493 și care are peste 600 de ilustrații. De asemenea, în Bibliotecă se mai află și o Biblie, publicată de același tipograf la Nürnberg în 1483.

În Biblioteca Brukenthal se află, de asemenea, o colecție de Carte veche românească, din care trebuie amintită Cazania lui Varlaam, tipărită la Iași în 1643. Colecția de transilvanice, a lucrărilor tipărite în Transilvania sau despre Transilvania are un specific aparte. Cea mai veche lucrare este Augustinus Haereseon catalogus, tipărit la Brașov în 1539 de Johannes Honterus, primul tipograf din Transilvania.

Palatul Brukenthal din Piața Mare din centrul Sibiului și colecțiile baronului reprezintă nucleul Muzeului Național Brukenthal de astăzi, având porțile deschise publicului larg încă de la înființare prin dispoziția testamentară a fondatorului său.

În prezent, Muzeul Național Brukenthal funcționează ca o instituție publică cu proprietate mixtă, în urma acordului încheiat între Statul Român și Biserica Evanghelică C. A. Sibiu.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata