Ricşa-bicicletă cu „şofer de la Harvard”, din ce în ce mai populară în SUA

Taximetriştii americani au, în ultima vreme, concurenţi redutabili: ricşele-biciclete. Noile biciclete pe trei roţi, cu cabine pentru doi pasageri, se manevrează cu uşurinţă prin traficul aglomerat din oraşe, ocolesc ambuteiajele şi devin un mijloc de deplasare extrem de comod pentru un număr din ce în ce mai mare de americani.

Potrivit cotidianului rus Novâie Izvestia, după cinci ani de la apariţia ricşelor-bicicletă în Boston, acest mijloc de transport a devenit aici un fenomen obişnuit, bucurându-se de succes nu doar printre turişti, ci şi printre locuitorii oraşului, care se grăbesc să ajungă la muncă.
În cazul turiştilor, ricşa-bicicletă le permite acestora să admire capodoperele arhitecturale şi monumentele istorice, să facă opriri lână magazine şi cafenele. De asemenea, pozele luate din mers sunt unele clare şi de calitate, nefiind ‘bruiate’ de geamurile prăfuire ale autobuzelor sau maşinilor.

La New-York, ricşele-bicicletă au fost asimilate prin lege taxiurilor. De aceea, la fel ca orice alt mijloc de transport, ele sunt obligate să treacă o inspecţie tehnică periodică. De asemenea, în drumul său, şoferul unei ricşe-bicicletă trebuie să respecte toate regulile de circulaţie, iar proprietarii şi şoferii acestor echipaje trebuie să obţină licenţă de funcţionare şi asigurări pentru sine şi pasageri.

Astăzi, compania ‘Boston Pedicab’ este un concurent serios pentru firmele de taximetre din Boston. Posibilitatea de a comanda prin telefon o ricşă-bicicletă, la orice oră din zi şi din noapte, pentru transportul de persoane sau doar de bagaje, face ca acest mijloc de transport să fie din ce în ce mai atrăgător.
De altfel, cei mai mulţi dintre şoferii ricşelor-bicicletă sunt studenţi ai facultăţilor locale, iar posibilitatea de a discuta cu un student tânăr şi inteligent de la Harvard îi atrage pe pasageri la fel de mult ca preţurile flexibile şi accesibile, subliniază cotidianul rus.

Studenţii americani se duc să lucreze ca şoferi de ricşe-bicicletă pentru a câştiga bani de vacanţă, dar şi pentru a-şi îmbunătăţi forma fizică. Concurenţa dintre candidaţi este destul de mare, iar firmele de transport înăspresc în continuu cerinţele de angajare.
De exemplu, în Boston un candidat la postul de şofer de ricşă ar trebui să vorbească foarte bine engleza, să se orienteze şi să cunoască perfect geografia oraşului şi a împrejurimilor.

De asemenea, şoferul trebuie să fie puternic şi rezistent, rămânând politicos şi punctual pe parcursul tuturor celor 8 ore de muncă. La ‘examenul de admitere’, candidatul sau candidata trebuie să poată mişca o bicicletă cu o greutate de circa 250-400 de kilograme pe o anumită distanţă, de-a lungul mai multor ore.
Inclusiv firmele de publicitate au ajuns să stea la coadă la patronii acestui mijloc de transport alternativ, deoarece prezenţa în fluxul auto al unei ricşe-bicicletă în culori vii, condusă de un şofer atrăgător, va atrage în mod sigur şi sute de priviri ale unor potenţiali consumatori de reclamă.

În pofida faptului că, la New York, numărul de şoferi de ricşe-bicicletă nu este atât de mare ca la Boston, fiind înregistraţi doar 200 asemenea persoane, ei au aici adversari redutabili : şoferii renumitelor taxiuri galbene (yellow cabs). În anul 2009, taximetriştii din New York au bătut alarma în legătură cu scăderea veniturilor lor, din cauza profundei crize economice. Doar în timpul iernii, pe viscol şi ger, taximetriştii mai pot recupera în faţa şoferilor de ricşe-bicicletă.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata