Schitul de la Iezer, între istorie şi legendă

Pelerinul care se abate pentru o clipă de la drumul ce urcă spre Schitul Iezer (Băile Olăneşti) şi coboară pe valea pârâului Cheia, găseşte o stâncă ascunsă, acoperită de muşchiul verde de pădure, care mai păstrează, pe suprafaţa ei, trei cruci săpate în piatră, amintind că acolo au fost îngropaţi cei trei sute de călugări ucişi de către jefuitorii schitului cu mai bine de patru veacuri în urmă.

Legendele transmise până în zilele noastre consemnează un fapt cutremurător întâmplat în urmă cu peste patru secole la Schitul Iezer, dar care nu este totuşi confirmat de sursele istorice. Circulă două versiuni ale acestui funest eveniment, transmis pe cale orală, dar ele nu diferă foarte mult şi până la urmă deznodământul, plin de tragism, este acelaşi.

Există o versiune a ieromonahului Chiriac Râmniceanul, spune istoricul Florin Epure, director al Direcţiei pentru Cultură Vâlcea, în care Stana, fiica cea mare a voievodului Mircea Ciobanul, supărată că sora sa cea mică nu respectase cutuma şi se măritase înaintea ei, a fugit în Ardeal cu un nemeş ungur, ”om hain la suflet şi fără teamă de Dumnezeu”. Tânăra ar fi ştiut din familie faptul că tatăl său, atunci când a ridicat aşezământul monastic, a ascuns, între ziduri, un cazan cu galbeni, să fie de folos călugărilor atunci când schitul se va ruina, să-l poată reface ei, cu aceşti bani.

”Nemeşul ungur ar fi venit de peste munţi, cu o mică oaste, i-a strâns pe toţi monahii de la schit pe care i-a supus la cazne ca să spună unde este ascuns aurul. După ce a aflat unde este ascunsă averea a distrus sfântul lăcaş din temelii, a luat cazanul cu bani şi apoi i-a măcelărit pe toţi vieţuitorii schitului, în locul aflat pe malul abrupt al pârâului Cheia. Leşurile celor trei sute de monahi au fost aruncate într-o groapă comună, iar pe stânca de la căpătâiul lor sătenii au săpat în piatră, după plecarea ucigaşilor, trei cruci mari, din care până astăzi s-au păstrat două, cunoscute îndeobşte, cu numele de ‘Crucile Moşilor’. Legenda a fost culeasă de către ieromonahul Chiriac Râmniceanul, nepotul Sfântului Antonie, care a aflat-o în anul 1806 de la Ștefan Ieromonahul, egumenul de la Iezer’, spune istoricul Epure.

Istoricul vâlcean aminteşte şi cea de a doua versiune, culeasă de Alexandru Odobescu, cu ocazia vizitei sale din 26 iulie 1860, ‘de unde aflăm că în apropierea Schitului Iezer se aflau câteva mine de aur pe care le exploatau nişte saşi din Ardeal’. Astfel, se spune că pornind la luptă, înspre Ardeal, însuşi Mihai Viteazul a trecut pe la schit lăsând aici, spre bună păstrare, rezerva vistieriei sale. După decapitarea sa, pe Câmpia de la Turda, năvălitorii străini au jefuit schitul şi au ucis trei sute de călugări care au apărat cu preţul vieţii lor tezaurul. Se zice că le-au tăiat capetele şi au fost îngropaţi în trei gropi comune. ‘Până la urmă cele două versiuni nu sunt atât de diferite, ambele referindu-se la un domnitor român şi la aurul său şi păgânii de peste munţi care au jefuit sfântul lăcaş şi i-au tăiat pe cei trei sute de călugări’, relatează prof. Epure.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata