Secretele şi curiozităţile Londrei, povestite de singurul ghid român din capitala britanică

Inevitabil, traseul ajunge pe unul din malurile Tamisei, un râu despre care ghidul spune că, în ciuda aparențelor, este unul foarte curat: „În Londra apa e foarte curată. Orașul este un sol din argilă și nisip. Solul e foarte moale și din cauza asta Londra se scufundă 30 de centimetri în fiecare secol. Tamisa e foarte curată și există pești în râu. Chiar și căluțul de mare apare în Tamisa, însă apa este tulbure din cauza argilei”.

Tot pe malul Tamisei se remarcă la un moment dat o clădire în paragină, cu câteva turnuri impozante. E o fostă termocentrală a orașului, abandonată datorită poluării produse de arderea cărbunilor.

„E o fostă termocentrală ce funcționa cu cărbune și înainte de al doilea război mondial aproviziona o treime din Londra cu energie electrică și apă caldă. În 1958 s-a adoptat o lege prin care s-a interzis utilizarea cărbunelui iar termocentrala s-a închis. Este una din primele clădiri industriale ale Londrei. A căzut tavanul, dar clădirea a rămas și a fost cumpărată, se pare, de o companie din Asia.

Clădirea a fost pe coperta unui disc al formației Pink Floyd, în care un porc roz era legat de două turnuri. În al doilea război mondial Hitler a vrut să bombardeze termocentrala asta, însă a bombardat toată partea stângă a râului, fără a nimeri clădirea”, povestește Eva Abrahamas, explicând totodată și care e treaba cu renumitul smog londonez: „Cuvântul smog este de origine engleză și este o combinație de „smoke and fog” — fum și ceață, pentru că era fum de la încălzirea cu cărbune. În anii 50 a fost așa un smog puternic în Londra că, de exemplu, la Opera Internațională, când a fost o pauză între acte, s-a deschis ușa, a intrat smogul și a dispărut pur și simplu scena. Pe stradă oamenii mergeau cu o batistă la gulerul din spate pentru că altfel după 10 minute se înnegrea gulerul. Acum nu mai este smog, pentru că nu mai este încălzire cu cărbune, iar mașinile au o poluare scăzută”.

O prezentare a orașului nu poate ocoli „inima” financiară a Londrei și a întregii țări, cartierul City, despre care Eva știe, cum altfel, o sumedenie de curiozități, alternate cu date istorice și statistice.

„Coloana templierilor” este intrarea oficială în City, cartierul unde a început istoria Londrei. Când regina vine în City, și asta este o tradiție din secolul XVII, primarul acestui cartier, care are un nume foarte pompos — The Lord Mayor of City of London, vine și o primește pe regină.

Din secolul XVII niciun rege sau regină nu se plimbă neînsoțit în City. O persoană poate fi primar al orașului odată în viață și numai pentru o perioadă de un an. În City-ul Londrei există breslele medievale — 117; dintre șefii breslei se aleg șerifii — sunt doi șerifi, iar dintre aceștia se alege primarul și asta e o funcție din anul 1.200.

Au fost șase femei primar până acum. În acest cartier nu se locuiește. Aici circa 240.000 de oameni lucrează de luni până vineri și câștigă foarte bine. Băncile, brokerii, toate instituțiile financiare și toate cele legate de tranzacții bancare sunt aici, în City. Cartierul e foarte mic. Are 2,2 kilometri pătrați și e numărul 33 în oraș. City-ul Londrei a suferit un incendiu mare în 1666. Toate cele 13.200 de case au ars. Incendiul a pustiit tot ce era între zidurile orașului medieval. În 1666 lunile iunie-iulie-august au trecut fără nicio picătură de apă.

Casele erau construite din lemn și chirpici și au ars. Dacă avem acum trei luni fără apă vine încălzirea globală. Dar pe atunci nimeni nu știa așa ceva. În orice caz, regele a dat mai apoi poruncă să se construiască toate clădirile până la etajul II din piatră sau cărămidă. Ce vedem astăzi e construit după incendiul cel mare sau după bombardamentele din Al Doilea Război Mondial. City înseamnă oraș și acesta e cartier. De ce? Zona această e un deal, de fapt.

Când romanii au cucerit Anglia în secolul I au venit aici și au văzut un deal unde era deja un așezământ. Au făcut pe acest loc un oraș numit Londinium și acesta a devenit mai târziu „orașul Londrei” — The City of London. Pe locul unde a fost centrul orașului roman s-a construit mai apoi Catedrala Sfântul Paul, în perioada 1675-1710. Ieșirea din City este marcată de doi lei de argint, pe stânga și pe dreapta șoselei”, afirmă ghidul român.

Călătoria continuă mai apoi cu Podul și Turnul Londrei, iar printre două obiective turistice vizitatorul este informat și de ce taxiurile sunt mai înalte — pentru că în trecut era nevoie de spațiu suficient pentru pălăriile domnilor — dar și despre testele foarte dificile la care sunt supuși cei care vor să conducă unul din cele 28.000 de taxiuri oficiale din metropolă.

„Fiecare taxi are autorizație de lucru. Ca să primească o persoană autorizație ca șofer de taxi trebuie să treacă un examen cu poliția metropolitană și trebuie să cunoască toate străzile pe o rază de 15 kilometri de la Piața Trafalgar în amănunțime. Sunt unii care învață până la 10 ani. În general este un an-doi de învățat străzile Londrei și merg toți cu motocicleta să le învețe. Nu se acceptă șoferi cu cazier. Autorizația este reînnoită anual și taxiurile din Londra au maxim 10 ani vechime. Sunt vreo 28.000 de taxiuri în Londra”, spune Eva.

Cele câteva ore rezervate Londrei între două avioane ce fac legătura cu România trec parcă în câteva secunde, cu mulțumirea însă că deși a fost vizita a fost scurtă, experiența a fost una intensă, ce merită a fi repetată, cu un interval rezonabil de timp pentru a vizita în detaliu capitala Marii Britanii. Și,de ce nu, poate tot alături de explicațiile și glumele englezești ale singurului ghid român din oraș: Eva Abrahamas. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata