Staţiunea Ocna Sibiului, considerată „Litoralul Ardealului” şi „Lacul fără fund”, cu legendele sale

Ocna Sibiului este o destinație promovată constant la târgurile internaționale de turism, de către Asociația Județeană de Turism Sibiu.

Istoria localității se pierde în timp, în epoca romană, când aici se făceau exploatări de sare. Salinele sunt menționate pentru prima dată în anul 1222, printr-un act în care li se permite Cavalerilor Teutoni să transporte sarea extrasă din „salisfodinas que Akana vocantur”. Extracția sării a continuat și în secolele următoare, ultima mină fiind închisă în 1931. Când minele au fost abandonate, cu timpul s-au prăbușit. Umplute cu apa precipitațiilor, formează lacurile „naturale” (semiantropice) de azi. Cel mai adânc este Lacul Avram Iancu (Ocna Pustie) de circa 130 m adâncime, cel mai sărat este lacul Brâncoveanu cu 425 g/ l, iar cel mai cunoscut este rezervația „Lacul fără fund” formată în mina denumită Sf. Francisc, deschisă în anul 1765, care măsoară în realitate 34,5 m adâncime.

„Efectele terapeutice ale apelor de la Ocna Sibiului au fost făcute cunoscute încă din secolul 16. La mijlocul secolului 19, localitatea s-a transformat în stațiune balneo-climaterică, iar la începutul secolului 20 s-a construit Complexul Balnear Ocna Sibiului. Format dintr-un pavilion central executat de meșteri italieni în stil florentin și stabilimentul băilor, executat în stil eclectic de arhitecți vienezi, în prezent este una dintre cele mai vechi și bine conservate clădiri construite în acest stil din România”, a declarat Simina Manea, director al Asociației Județene de Turism Sibiu.

Lacurile cu salinitate diferită reprezintă un magnet pentru vizitatorii de pretutindeni în căutare de relaxare, sănătate și distracție. Sezonul începe în luna mai și durează până toamna, în funcție de oscilațiile temperaturii.

Din vechime, aici vin turiști pentru a se trata sau pentru a face o baie. Atestată la 1263, Ocna Sibiului de azi a apărut într-un document al regelui Ungariei, Ștefan. Primul pacient renumit care a dus faima lacurilor sărate de la Ocna Sibiului în lume a fost ambasadorul împăratului Rudolf al II-lea, acreditat pe lângă Mihai Viteazul, care, în drum spre Constantinopol, a poposit aici pentru a face băi și ulterior a consemnat efectul lor terapeutic. Din 1820, se cunoaște oficial, în urma analizei chimice a apei, că lacurile de la Ocna Sibiului vindecă unele boli.

Stațiunea a fost deschisă oficial în 2 septembrie 1846 și, după perioade de înflorire și decădere, complexul balnear a fost redeschis în 2002, mulțumită investiției cu fonduri europene.

Începând de anul trecut, la Complexul Balnear Ocna Sibiului nu se mai fac tratamente din cauza problemelor economice cu care se confruntă societatea care îl administrează.

Din cele 14 lacuri sărate existente, șapte se folosesc în cura externă pentru băile reci din sezonul estival, cu efecte favorabile datorită salinității ridicate a apei și caracterului ei helioterm, chiar de la începutul sezonului cald. Aici vin să se trateze pacienții cu probleme de circulație la picioare, sciatică cronică sau afecțiuni ginecologice. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

 

 

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata