Sute de vizitatori la Rezervaţia de Bujori de Stepă de la Zau de Câmpie, unică în România

Sute de persoane din țară și din străinătate vizitează în aceste zile Rezervația Botanică de la Zau de Câmpie în care cresc Bujorii de Stepă (Paeonia Tenuifolia), cel mai înalt loc din lume la care această plantă s-a adaptat, a anunțat custodele rezervației, Octavian Călugăr.

Datorită unei ierni blânde, bujorii de stepă de la Zau de Câmpie au înflorit și în acest an mai devreme și vor rămâne înfloriți timp de șapte zile.

Bujorii de la Zau de Câmpie au o înălțime de 10 până la 30 centimetri, au florile de culoarea roșu aprins și sunt răspândiți pe o suprafață de 3,5 hectare de teren.

În cele două loturi sunt peste 50.000 de bujori de stepă, cu circa 40.000 mai mulți decât în anul 1950, însă marele regret al custodelui este că floarea — cândva răspândită pe toată valea și în comunele vecine, Valea Largă (din județul Cluj), Valea Săcălușii și în Poiana Frății — mai înflorește doar în perimetrul rezervației.

‘Bujorul e o plantă foarte firavă, dacă o rupi nu ajungi cu ea până în sat — care e situat la 5 kilometri de aici — și moare. Noi am avut multă grijă, deși este o muncă onorifică. O muncă onorifică ce aduce satisfacție în fiecare primăvară prin turiștii care ne vizitează, din țară, din străinătate — în special din Franța, Germania, Italia, SUA. Văd un lucru fantastic la Zau de Câmpie. Asta ne bucură și asta ne răsplătește, l-a răsplătit și pe nenea Sâncrăianu, care a decedat la vârsta de 91 de ani — și care s-a ocupat de rezervație 60 de ani — și mă răsplătește și pe mine, de 10 ani, de când mă ocup de rezervație’, a susținut custodele.

Octavian Călugăr a spus că, în fiecare an, undeva în luna iunie, bujorul își termină ciclul, își pregătește sămânța, iar el o urmărește foarte atent când ajunge la maturitate și o recoltează când aceasta are o culoare maronie spre negru.

El a afirmat că procesul de recoltare trebuie să fie foarte exact în privința culegerii seminței, nu trebuie recoltată nici prea devreme, nici prea târziu, iar de la plantare până la înflorirea bujorului, perioada e extrem de lungă, cuprinsă între 7 și 14 ani, în funcție de altitudine.

În plus, susține custodele, bujorul nu trebuie niciodată tăiat pentru că într-un an își asigură hrana pentru cel următor, o stochează în bulbii de pe tulpină.

Primele semnalări despre bujorul de stepă de la Zau de Câmpie au fost făcute în anul 1846, când floarea a fost dusă la Viena, într-un ierbar, cu ocazia prezentării florei Transilvaniei, iar în 1932 aici a fost înființată prima rezervație de către de academicianul Alexandru Borza, considerat fondatorul școlii românești de botanică.

Persoana care a salvat bujorul de stepă de la dispariție și a extins suprafața rezervației de la 2,5 hectare la 3,5 hectare, în timpul celui de-al doilea Război Mondial, este Marcu Sâncrăianu, cel care a fost custode al rezervației timp de 60 de ani, până în anul 2005.

Actualul custode onorific, Octavian Călugăr, fost primar al comunei Zau de Câmpie timp de opt ani, a început să se ocupe de bujori începând din anul 2005, după decesul lui Marcu Sâncrăianu, alături de care și-a făcut ucenicia timp de 31 de ani. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata