Tradiţiile Dunării de jos, la muzeul viu Vatra cu Dor de la Şiviţa

”Am considerat că cei care vin aici, tinerii în special, să nu vadă numai măști, țesături, lemnărie, cioplituri, ci chiar și olărit. Este chiar și mai atractiv când bagi mâinile în nămol și începi să faci un hârgău, pentru că la mulți li se pare foarte ușor: la o roată pui un boț de lut și ai făcut imediat strachina. Ei, când se așează la atelier, nu-i tocmai așa, rămân cu o amintire extraordinară, pentru că indiferent câte ore ar sta ei, fără un meșter și fără o activitate de inițiere de cel puțin două-trei săptămâni, n-ai să reușești să faci niciodată un vas de lut. La mine, la Șivița, îi învață fie Marcel Mocanu, olarul de la Braniștea, fie meșteri olari pe care am de gând să îi chem chiar și de la Horezu, la taberele de creație cu copiii’, spune Buța.

Actorul îi inițiază pe copii și în tainele meșteșugului măștilor, așa cum a fost și el învățat în urmă cu 20 de ani de mama Safta a lui Caramalău, o bătrână din satul Fundenii Vechi, ,,expertul meu în măști populare’.

Bătrâna l-a învățat să confecționeze măști unicat în țară din godii, jumătăți de tigvă, un bostănel necomestibil, și să folosească drept accesorii ”o pătlăgică, o nucă, un cartof, pentru că o noapte se jucau măștile, după care le distrugeau și era păcat să pui un nas de cârpă și să-ți strici pestelca’. Copiii sunt învățați că confecționeze personaje și nu măști.

Paul Buța spune că o parte dintre obiectele muzeului le-a cumpărat de la bătrânii satelor, iar altele i-au fost dăruite de bătrâni când ,,au văzut ce am eu în cap’. A primit prosoape vechi de zeci de ani, cu rugămintea să le pună la troiță.

,,Eu am ascultat rugămintea lor și troița, de fiecare dată, are un prosop pe ea. Prosoapele sunt date de bătrânii satelor și fac așa prin rotație, le spăl și iar le mai înlocuiesc cu altele, așa ca să mulțumesc pe toată lumea’, afirmă Buța.

Meșterul spune că a făcut muzeul cu un singur scop. ”Am vrut să scot tinerii, copiii, din betoanele de la bloc și să-i aduc în acest cadru natural care este muzeul viu Vatra cu Dor, din localitatea Șivița și îi spun muzeu viu, pentru că nu suport ideea de muzeu în care vizitatorii să vină să vadă niște obiecte și să plece și să se întrebe: ce-a fost până la urmă?. Mă interesează această interactivitate, ceea ce se întâmplă, ce se face cu copiii, nu doar vizite, ci efectiv lucru. Nu vor reuși toți să se ducă la toate cele patru ateliere de lucru, dar dacă măcar jumătate dintre ei se vor murdări de lut, încearcă să facă ceva, dacă cealaltă jumătate trece la războiul de țesut și vede cum se țese un brâu sau un ițar, un cot de pânză atunci e bine, ei rămân cu aceste amintiri și știu să recunoască valoarea unui obiect’, menționează Buța.

Paul Buța vrea să organizeze săptămâni ale olăritului, meșteșugirii de măști, lemnăritului și țesutului în fiecare trimestru al anului, la care să participe elevii din liceele gălățene, care vor să fie inițiați în tainele meșteșugurilor de meșteri din principalele zone ale țării de la Horezu, Maramureș, Rădăuți, Bacău.

Actorul creator de măști Paul Buța, recunoscut la nivel intern și internațional ca un ”autentic mascolog izvorât din matricea spirituală a Moldovei de Jos’, cum spunea reputatul academician Romulus Vulcănescu, a participat la zeci de expoziții din țară, la Paris, Seujon și Macon, din Franța, Veneția, din Italia, Odessa, din Ucraina, Chișinău din Republica Moldova.

Este singurul creator de măști din România reprezentat printr-un alai de 12 măști la Muzeul Omului din Paris.

O parte dintre măștile sale au fost achiziționate de muzee din Tulcea, Sibiu, Paris sau se află în colecții personale din țară sau străinătate-Germania, Australia, Franța, Suedia, SUA.

Paul Buța este actor la Teatrul Muzical ”Nae Leonard” din Galați. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

 

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata