Veneţia, oraş viu sau doar un parc tematic?

Venețienii sunt totuși conștienți că dețin aproape în exclusivitate două momente magice: ‘zorii zilei și apusul soarelui’, afirmă Bruno Rizzato, în atelierul său de restaurare a mobilierului vechi. ‘Nu cumpărați acele măști false de un euro, nu cumpărați nimic din acele magazine unde totul este o minciună. Sculați-vă însă în zori ori așteptați apoi apusul soarelui și bucurați-vă de oraș înainte de invazia turiștilor sau după ce pleacă aceștia. Numai atunci veți putea găsi, pentru câteva clipe, chipul minunat al adevăratei Veneții’, le spune Bruno Rizzato turiștilor.

De la fereastra atelierului său, lângă ‘Ponte dei Barcaroli’, aproape de teatrul liric La Fenice (Gran Teatro La Fenice), Bruno Rizzato îi aude pe gondolieri spunând întruna că în palatul din față a stat Wolfgang Amadeus Mozart în timpul carnavalului din 1771, pe când avea doar 15 ani. Turiștii se întrec în fotografii în fața unei plăci de marmură albă care, din 1971, amintește de ‘băiatul din Salzburg’ care a transformat muzica în ‘pură poezie’.

‘Este o minciună. Este un fals istoric. În realitate, aici (în clădirea care adăpostește atelierul) este locul în care a trăit Mozart. Dacă nu mă credeți, mergeți la Conservator. Acolo se mai păstrează scrisorile pe care tatăl său i le-a scris la această adresă. Autoritățile, poate pentru că s-au înșelat sau poate pentru că acea clădire este mai frumoasă, au pus însă acolo placa, cu ocazia bicentenarului’.

Bruno Rizzato este ultimul dintr-o stirpe de restauratori venețieni ce datează din 1880. ‘Exploatarea sălbatică a turismului de masă i-a furat orașului sufletul’, afirmă acesta.

‘În zona Rialto, acum 20 sau 30 de ani, erau venețieni care le vindeau altor venețieni pâine, zarzavat, pește, precum și ateliere care ofereau artizanat autentic ­ coliere din sticlă de Murano, măști lucrate de mână după învățăturile părinților și bunicilor — unor călători care știau ce cumpărau și cât trebuiau să plătească. Acea Veneție nu mai există’, spune Bruno Rizzato, cu amărăciune.

‘Veneția s-a transformat în Disneyland. Un parc tematic în care, la preț de un euro, niște chinezi le vând altor chinezi măști venețiene fabricate în China’, adaugă restauratorul venețian.

Cuvintele sale străbat mulțimea de poduri ce unesc insulele acestui oraș care, la mijlocul secolului trecut, avea 174.000 de rezidenți și care, acum, numără abia 57.000. Aceștia sunt ‘ultimii mohicani’ ai iubirii necondiționate față de frumusețea, acum asediată, a Veneției. Noii săi ‘stăpâni’, o zgomotoasă armată formată din 24 de milioane de turiști pe an, roiesc de dimineață până seara, fac fotografii, cumpără drept mască un ‘fals autentic’ și se întorc în grabă la ambarcațiunea sau la autobuzul care îi așteaptă.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata