O mână de fanatici ai Broscuţei Volkswagen menţin viu acest model clasic german pe străzile din Pakistan, unde tot mai mulţi străini vin să-şi îndeplinească visul de a cumpăra ieftin maşina mult visată.
‘Acum este din ce în ce mai uşor şi mai ieftin să ai o Broscuţă’, spune pakistanezul Romano Yussuf, un fel de guru al comunităţii proprietarilor acestor maşini devenite vedete în această ţară sud-asiatică, notează ziarul Estrella Digital.
Un grup de iubitori ai modelului Volkswagen Broscuţă fac eforturi pentru a menţine viu şi vizibil acest model clasic al mărcii germane pe străzile Pakistanului. Povestea acestei maşini devenite ‘icoană’ pe care Volkswagen a încetat să o mai producă în 2003, este practic legată de naşterea ţării.
Primele Broscuţe au ajuns în Pakistan la puţin timp după independenţă, când în anii 50 mai mulţi funcţionari civili şi ofiţeri din armată plecaţi cu serviciul în străinătate şi-au adus maşina la întoarcerea acasă.
‘Apoi s-au încheiat contracte de import şi au intrat multe Broscuţe în ţară’, dar venirea maşinilor japoneze în Pakistan a făcut ca aceste modele să iasă din scenă. Multe au ajuns la fiare vechi. În urmă cu 15 ani s-a recuperat această tendinţă ‘, explică Romano, care crede că au mai rămas în jur de 500 de Broscuţe din cele 10.000 câte existau în ţară.
Să cumperi o astfel de maşină în Pakistan, să o recondiţionezi şi să o repari complet poate costa între 50.000 şi 300.000 de rupii pakistaneze (600-3.500 de dolari), o sumă foarte mică comparativ cu cât costă în Europa. „Broscuţa este una din acele maşini care ies în evidenţă pe şosea, este o mare maşină. Avem responsabilitatea de a le conserva pentru generaţia viitoare, de a menţine vie cultura lor pentru că se află aici de mulţi ani’, spune Salman Awan.
Salman, Romano şi mulţi alţii ca ei se reunesc pentru a organiza „show-uri”, defilări, schimburi de piese sau doar pentru a ieşi împreună la un picnic unde să vorbească codificat despre 68 şi 72, de 57 şi 78, de modele şi proprietari, de anecdote, vise şi despre ultimele reparaţii.
Orice scuză este valabilă pentru ca membrii Clubului Volkswagen din Pakistan, o mână de entuziaşti „fără ierarhie, abonamente sau ambiţii excesive’ dau culoare geografiei pakistaneze. ‘Ne ajutăm unii pe alţii. A repara o Broscuţă în Pakistan este o tortură.
În Europa, recondiţionarea se poate face într-un singur loc, dar la noi trebuie să o duci în 4 sau chiar 5 locuri, sunt puţini mecanici specializaţi şi de multe ori trebuie să imporţi piesele ori să cumperi o maşină întreagă pentru a face ‘canibalism'”, explică Romano.
Ei îi consiliază de asemenea pe străinii veniţi în Pakistan care profită de şederea lor pentru a cumpăra sau recupera unul din acele modele care ajung să fie găsite ‘făcute praf’ în vreun atelier din Islamabad sau din Rawalpindi, şi să-şi îndeplinească visul de a avea la un preţ modest o Broscuţă.
‘Este prima dată când am unul. Acum îl recondiţionez şi îl vopsesc în stilul tradiţional pakistanez în care localnicii îşi decorează camionetele. Planul meu este să conduc maşina până în Germania, într-un drum care poate dura o lună şi jumătate’, declară germanul Fred.
Cu câteva luni în urmă, un doctor francez a făcut acelaşi drum de întoarcere în ţara lui de origine, în timp ce alţi străini optează să-şi transporte maşina pe mare într-un container când pleacă din Pakistan.
„Broscuţa nu este o modă trecătoare, este o maşină sigură, un simbol al altor vremuri, al contraponderii tehnologiei germane, al independenţei în faţa fluxului neîncetat de tendinţe. Pot să-l aibă persoane din categorii sociale diferite, de la o vedetă rock, la un om de afaceri, sau simplu muncitor. Sper să rămână mult timp printe noi’, conchide Romano.