Cine dă cu gaze în români?(V) – Culisele obscure ale afacerii „Petrom”

(partea a V-a)

În materialul de astăzi ne vom opri puţin la ceea ce reprezintă pentru România cel mai mare furnizor de gaze (şi petrol): OMV Petrom. Privatizată pe un traseu obscur care nu a fost încă definitiv clarificat, Petrom a trecut din proprietatea statului în cea a concernului austriac OMV în 2004. De la acea dată, compania (împreună cu ceilalţi jucători din piaţă) face jocurile în piaţa combustibililor din România.

Dănuţ Dudu

  • Cine a fost SNP Petrom SA?

Înfiinţarea Regiei Autonome a Petrolului Petrom SA datează din 1991 pentru ca în 1996 sa ia fiinţă Compania Română de Petrol, ca societate comercială pe acţiuni, constituită prin reorganizarea RAFIROM, PECO şi PETROTRANS, care au fost comasate şi şi-au încetat activitatea. În 1997 Compania Română de Petrol, care deţinea toate cele zece rafinării din România, alături de câmpurile de extracţie, de depozite şi de staţiile de benzină, a fost împărţită, 8 dintre rafinării funcţionând pe cont propriu, restul activelor intrând în proprietatea Societăţii Naţionale a Petrolului (SNP) Petrom.

Astfel SNP Petrom a moştenit două rafinării (Arpechim Piteşti şi Petrobrazi Ploieşti), toată fosta reţea de distribuţie PECO, sistemul de conducte al PETROTRANS.

Listarea acţiunilor companiei se face în 2001 la Bursa de Valori Bucureşti pentru ca, un an mai târziu, să demareze procesul de privatizare pe baza unui împrumut sindicalizat de 150 milioane $ acordat de un grup de bănci în fruntea cărora se află BERD.

Ar trebui menţionat că anterior privatizării, S.N.P. PETROM S.A. era singurul producător de ţiţei din România şi cel de al doilea producător de gaze natural, după SC ROMGAZ SA Mediaş. De asemenea, în 2003, conform datelor oficiale consemnate de I.N.S., producţia de ţiţei a fost de 5,65 milioane tone, iar producţia de gaze naturale a fost de 6,129 miliarde m.c., adică 1/3 din consumul României.

La nivelul anului 2002, SNP PETROM SA, deţinea în patrimoniul său următoarele:

– 306 zăcăminte de petrol şi gaze asociate;

– 1.450 puţuri de gaz productive;

– 13.856 puţuri de ţiţei productive cu o producţie zilnică de 220.000 barili ţiţei;

– 771 instalaţii de colectare, depozitare, tratare şi separare;

– două instalaţii de gaz-etanizare;

– o instalaţie G.P.L.;

– peste 15.000 km reţea de transport ţiţei şi gaz; instalaţii de foraj marine, conducte şi platforme;

– două platforme maritime – Prometeu şi Atlas;

– complexele petrochimice şi de rafinare Arpechim şi Petrobrazi;

– uzina de îngrăşăminte chimice Doljchim;

– 145 depozite petroliere şi 690 staţii de vânzare cu amănuntul, din care peste 200 au fost modernizate;

– 320 autocisterne;

– 401 autotractoare; 350 semi-remorci;

– 464 autocisterne G.P.L.; 5 camioane G.P.L.

La acestea se adaugă: puţurile de exploatare şi contractele de forare din Kazakhstan; două facilităţi de depozitare şi 35 staţii de vânzare cu amănuntul, din străinătate. În anul 2002, activul net contabil a fost de 62.373.020.622 mii lei şi s-a obţinut un profit net de 2.282.082.505 mii lei.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata