Concurenţa dintre proiectele magistrale de la Marea Neagră se amplifică

Nu există practic dubii că proiectele de gazoduct pe care le promovează ţările de la Marea Neagră, Uniunea Europeană şi Rusia vor fi în cele din urmă realizate. Problema este cine va construi primul gazoductul şi îşi va asigura sprijinul ţărilor de la Marea Caspică, al căror gaz urmează să umple noile conducte, notează, joi, cotidianul rus Nezavisimaia Gazeta.

Cele două proiecte-cheie – South Stream şi Nabucco – se dezvoltă aproape în paralel. Rusia înregistrează consecvent acorduri cu ţări pe al căror teritorii urmează să treacă South Stream, iar în acelaşi timp acţionarii Nabucco depun noi şi noi eforturi în vederea găsirii de resurse pentru proiectul lor.
Ultimele decizii în acest sens vizează construcţia a două tronsoane secundare până la graniţa cu Georgia şi Irak. Astfel, nu este exclusă posibilitatea obţinerii de hidrocarburi irakiene, în condiţiile în care, din motive politice, gazul iranian ar putea fi din nou exclus din proiectul european.

Dintre ţările de la Marea Caspică pe care se bazează cel mai mult acţionarii Nabucco, cea mai activă este Azerbaidjan, care participă la discuţiile pe marginea tuturor proiectelor. În pofida unui ritm destul de scăzut al extracţiilor de gaz în Azerbaidjan, Baku desfăşoară deja negocieri active cu potenţiali cumpărători, mizând pe resursele pe care le va dobândi din zăcământul Shah Deniz.

Deocamdată, toate negocierile au un caracter preliminar, care nu obligă la nimic, subliniază Nezavisimaia Gazeta. Astfel, la 14 septembrie, la Baku este planificat să se desfăşoare un nou summit cu participarea preşedinţilor azer, georgian şi român, în sprijinul proiectului AGRI (Azerbaidjan – Georgia – Romania Interconnection). Este vorba despre un proiect ce presupune transportarea de gaz azer prin gazoductele de la Marea Neagră, unde gazul va fi lichefiat la un terminal special.

În ultima vreme a început din nou să fie discutat proiectul White Stream, menit să livreze gaz azer pe la Marea Neagră, de data aceasta de la portul georgian Supsa, până la cel român Constanţa, iar de aici în alte ţări ale UE. Între timp, ţările de la Marea Neagră nu se bazează prea mult pe proiecte virtuale, încercând să obţină în mod independent hidrocarburi, continuă ziarul rus.

În ultimii ani, aproape toate ţările din regiune au început să exploateze zăcăminte de la Marea Neagră. Astfel, România şi Turcia realizează proiecte ambiţioase în vederea obţinerii de gaz şi petrol de pe platoul continental al Mării Negre.
Într-un termen strâns, Ankara a reuşit să ajungă din urmă celelalte ţări de la Marea Neagră, începând asimilarea părţii turce a platolului. La rândul său, Sofia atrage în mod activ companii străine pentru lucrările de extracţie din sectorul bulgar al mării.

Chiar şi Georgia, care se confruntă cu importante dificultăţi economice, acordă mare atenţie resurselor de la Marea Neagră. Pentru exploatarea zăcămintelor de la Marea Neagră manifestă interes şi Rusia.
Potrivit Nezavisimaia Gazeta, o nouă trăsătură din politica unor ţări de la Marea Neagră este deschiderea lor de a participa la toate proiectele, inclusiv la cele concurenţiale.

Liderii de la Ankara, Sofia şi Bucureşti gândesc în mod pragmatic că, în final, o asemenea tactică îşi va arăta roadele. Turcia, de exemplu, a declarat nu o dată că doreşte să participe şi la South Stream şi la Nabucco.
O asemenea abordare caracterizează din ce în ce mai mult şi România, subliniază cotidianul rus.
Această multilateralitate are o explicaţie simplă: aspiraţia de a se include în cercul livrărilor de hidrocarburi şi, în acest fel, de a pune mâna pe robinetul de gaz, adaugă publicaţia menţionată.

Concurenţa de la Marea Neagră în domeniul exportului de resurse energetice creşte de la an la an. Ea este determinată nu doar de volumul în creştere a cantităţilor de petrol şi gaz extrase din Marea Caspică, ci şi de lupta ţărilor de la Marea Neagră pentru controlul asupra traseelor de transportare a acestor resurse spre pieţele externe.
În final, ziarul rus remarcă faptul că, în mod curios, ritmul de obţinere de resurse energetice din ţările regiunii Mării Caspice şi din platoul continental al Mării Negre nu influenţează practic termenele de realizare a proiectelor de construire a conductelor, dintre care multe s-au transformat într-un obiectiv în sine pentru statele limitrofe.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata