# Dragoș Damian contestă pivotul economiei românești. Lipsa forței de muncă în fabrici este un blocaj serios

> Directorul Terapia Cluj, Dragoș Damian, avertizează că România nu poate pivota spre producție fără o forță de muncă industrială calificată, contestând

Publicat: 6 iulie 2026, 14:55 · Autor: Stefania Dumitru · Categorie: [Companii](https://financiarul.ro/companii/index.html.md) · Pagina web: https://financiarul.ro/companii/dragos-damian-contesta-pivotul-economiei-romanesti-lipsa-fortei/ · Publicație: Financiarul

![industrializarea României](https://financiarul.ro/wp-content/uploads/2026/07/industrializarea-romaniei-1024x683.jpg)

Dragoș Damian (Terapia Cluj) pune sub semnul întrebării una dintre temele recurente din dezbaterea economică locală: mutarea modelului României de la consum, susținut de imobiliare, importuri și divertisment, către producție și internaționalizare. Obiecția sa nu vizează direcția industrială în sine, ci executarea ei: fără personal calificat, fără disponibilitate pentru muncă industrială și fără o cultură a producției, fluxul de investiții spre fabrici, uzine și combinate riscă să intre într-un deficit de execuție.

În România, argumentul lui pleacă de la structura forței de muncă, calculată pe baza recensământului din 2021 la care se adaugă o estimare de 5 ani: cinci milioane de „Decreței”, patru milioane de „Mileniali”, un milion de „GenZee” aflați în categoria NEET și alte trei milioane de „GenZee”. Pentru investitori, distribuția contează mai mult decât volumul brut al populației active: dacă baza industrială se sprijină pe cohorte aproape de pensionare, iar generațiile mai tinere evită fabrica, costul de recrutare, formare și retenție crește exact în sectoarele pe care economia încearcă să le extindă.

Damian formulează explicit această problemă de capacitate. „Dragi economiști, apropo, cu cine vreți să industrializați și internaționalizați România? Cu cinci milioane de Decreței care se duc în pensie? Cu patru milioane de Mileniali care urăsc fabricile, uzinele și combinatele? Cu un milion de GenZee care sunt NEET și trei milioane care urăsc fabricile, uzinele și combinatele?”

Pentru companiile care analizează proiecte în producție, riscul nu este teoretic. El se vede în compoziția actuală a personalului din fabrici, unde, potrivit lui Damian, lucrează „în marea lor majoritate angajați de peste 50 de ani, angajați asiatici și angajați aduși din penitenciare”. Asta schimbă ecuația de business: o investiție industrială nu depinde doar de capex, energie sau acces la piață, ci și de timpul necesar pentru a crea o echipă operațională stabilă.

## Investițiile există, dar oferta de muncă industrială rămâne veriga critică

Tensiunea apare într-un moment în care România este deja în radarul investitorilor pentru apărare, energie și infrastructură. Țara a primit 636,9 milioane de euro pentru stocarea energiei electrice, iar piața locală de M&A a ajuns la 5,2 miliarde de euro în S1 2026, în creștere cu 89% față de S1 2025. Volumul a fost susținut de 162 de tranzacții, dintre care 10 au depășit 100 de milioane de euro. Față de semestrul anterior comparabil, capitalul pare dispus să intre; întrebarea mutată de Damian este dacă economia reală poate livra resursa umană pentru transformarea acestor intrări de capital în producție recurentă.

Potrivit [ZF](https://www.zf.ro/opinii/dragos-damian-terapia-cluj-dragi-economisti-apropo-vreti-23189442), dezbaterea pornește de la o propunere mai amplă a economiștilor: trecerea de la un model dominat de consum la unul bazat pe fabrici, uzine, combinate de mâncare, chimie, energie și apărare, plus internaționalizare și intrare în sectoare de viitor precum biotehnologia, microcipurile, regenerabilele și AI. Din perspectivă investițională, lista acoperă domenii cu intensitate mare de capital și cerințe tehnice ridicate, exact acelea care penalizează cel mai repede lipsa competențelor inginerești și operaționale.

Damian mută discuția din zona sloganului industrial către cea a bazei de execuție. „Dragi economiști, planul de țară nu este despre industrializare și internaționalizare, ci despre nevoia reconstrucției culturii industriale.” Pentru mediul de afaceri, această formulare are o consecință directă: randamentul investiției nu mai depinde doar de facilități, granturi sau acces la finanțare, ci și de refacerea unui pipeline de competențe care astăzi nu apare suficient în piață.

Iar observația sa despre cohortele mai vârstnice sugerează și un risc de continuitate operațională. „De fapt, au să muncească în continuare în fabrici, uzine și combinate cei peste cinci milioane de Decreței - au să muncească cel puțin până la vârsta de 70 de ani, fie că rezistă, fie că nu rezistă ei sau sistemul de pensii. Asta pentru că nu știu să facă altceva decât să muncească, cum spunea Cristian Hostiuc, dar mai ales pentru că trebuie să-și ducă mai departe copii și nepoți, Mileniali și GenZee care, chiar dacă unii muncesc, nu se duc ei să muncească în fabrici, uzine și combinate, de mâncare, chimie, energie și apărare.”

## Strategia în trei pași mută accentul de la fabrici noi la competențe și export

Soluția indicată de Damian este mai puțin despre anunțuri punctuale și mai mult despre o secvență de politică economică. El propune trei pași: identificarea și activarea sectoarelor industriale cheie de-a lungul lanțurilor de valoare; un sistem de educație care să prioritizeze științele inginerești și să formeze resursă umană industrială calificată; o [diplomație economică](https://financiarul.ro/economie/salarii-rusinoase-romania-economistilor/) activă, capabilă să vândă produsele românești pe piețele externe.

Pentru companii, ordinea acestor pași este relevantă. Dacă industrializarea începe prin anunțarea unor investiții, dar fără formare și fără canale comerciale externe, presiunea se mută în costul salarial, în rotația angajaților și în utilizarea suboptimă a capacităților. Dacă începe cu lanțul de valoare și cu educația tehnică, probabilitatea de a susține producție scalabilă crește, iar internaționalizarea devine o extensie comercială, nu doar o intenție strategică.

Rămâne și problema generației care ar trebui să alimenteze următorul ciclu industrial. Damian avertizează: „Dragi economiști, știți care rămâne veriga slabă la planul ăsta de industrializare și internaționalizare? Faptul că vreo două milioane de Alpheri, cea mai tânără generație a României, sunt pregătiți de mici de părinți și bunici să plece din țară.” Dacă această tendință se păstrează, presiunea pe investițiile industriale nu va veni doar din lipsa de personal prezent, ci și din slăbirea rezervorului viitor de competențe, exact în sectoarele în care România încearcă să atragă capital pe termen lung.

**Citește și:**

- [Băncile contestă amenzile de 3,73 miliarde lei în cazul ROBOR. Ce efecte pot apărea pentru finanțarea economiei](https://financiarul.ro/economie/bancile-contesta-amenzile-de-3-73-miliarde-lei-in-cazul-robor-ce-efecte-pot/)
- [Banca Mondială taie la 2,5% prognoza economiei globale pentru 2026. Ce înseamnă pentru exporturi și costul capitalului](https://financiarul.ro/economie/banca-mondiala-taie-la-2-5-prognoza-economiei-globale-pentru-2026-ce-inseam/)
- [Alexandru Petrescu (ASF): Piețele de capital, sistemul de pensii private și sectorul asigurărilor – piloni puternici ai finanțării economiei reale](https://financiarul.ro/actualitate/alexandru-petrescu-asf-pietele-de-capital-sistemul-de-pensii-private-si-sectorul-asigurarilor-piloni-puternici-ai-finantarii-economiei-reale/)