Un studiu sectorial realizat de o companie de finanțare agricolă, a scos la iveală provocările cu care s-au confruntat în ultima perioadă fermierii români și distribuitorii de inputuri agricole cu care s-au confruntat în contextul conflictului militar din Europa de Est, al creșterii prețului inputurilor agricole, al secetei extreme și al lipsei sistemelor de irigații. Potrivit antreprenorilor români care activează în acest domeniu, anul 2022 a fost un an cu creșteri modeste, sub rata inflației, sau scăderi ale activității.
Majorarea prețurilor la îngrășămintele pe bază de azot a influențat agricultura, crescând de la 900 lei/tonă în 2020 la peste 4.000 lei/tonă în 2021. În plus, prețul gazelor naturale a crescut cu 40%, alături de o majorare cu 19% a costului energiei electrice și cu 21% a motorinei, potrivit datelor prezentate de președintele Asociației Fermierilor din România, Daniel Bănoiu, la sfârșitul anului 2022.
Creșterea prețului la motorină este unul dintre factorii critici care au contribuit la scăderea recoltei agricole și la îngreunarea activității fermierilor. Potrivit datelor din piața petrolieră, prețurile la pompă ar trebui să crească cu aproximativ 3% în perioada următoare.
Citeste si:
„Știm că agricultura din România traversează o perioadă dificilă și subfinanțată. Am fost aproape de distribuitorii și fermierii din toate zonele țării, încercând să le înțelegem problemele și să le oferim soluții rapide care să-i ajute să treacă peste această perioadă tulbure”, a declarat Adina China Birta, director general al companiei de finanțare agricolă.
Există temeri în sector că fermierii ar putea ajunge la o etapă de interogare în ceea ce privește profitabilitatea fermei, dacă prețurile combustibililor nu vor scădea sau nu vor fi atenuate de o serie de subvenții guvernamentale.
„Prețul motorinei a fost și rămâne foarte mare, iar acest lucru se reflectă direct în stabilirea costurilor culturilor și în rentabilitatea acestora”, spune Marius Dârjan, un fermier din județul Brăila care cultivă peste 50 de hectare de teren agricol.
De asemenea, este nevoie de o mai mare putere de negociere în rândul micilor fermieri, care i-ar putea ajuta să obțină cantitățile de combustibil necesare pentru stabilirea și cultivarea terenurilor la prețuri accesibile.
„Motorina a ajuns la un preț umflat. Pentru a continua să cultivăm, noi, micii fermieri, avem nevoie de o scădere a prețului la motorină sau de un ajutor din partea autorităților. La un nivel mic, este greu să reziști, în comparație cu fermierii care lucrează multe hectare și au puterea de a negocia prețurile în avantajul lor”, subliniază Ane Mari Surugiu, un fermier din sudul țării care cultivă aproximativ 10 hectare de legume.
Distribuitorii au înregistrat o stagnare sau o scădere a numărului de distribuitori
În mod similar, distribuitorii au fost și ei afectați de turbulențele pieței și de lipsa de încredere a fermierilor pe fondul știrilor negative privind evoluția agriculturii, fiind nevoiți să vândă o parte din marfă în pierdere.
„Prețurile inputurilor agricole au scăzut, iar noi am fost nevoiți să vindem în pierdere. Noi vindem doar îngrășăminte chimice, azotate și complexe. Nu avem semințe, pesticide sau alte inputuri. În trecut, am avut probleme operaționale, ceea ce ne-a obligat să apelăm la importuri. De exemplu, am cumpărat aproximativ 8.000 de tone de inputuri agricole cu 4.500 de lei + TVA pe tonă, pe care le-am vândut cu 3.000 + TVA. În 2022, față de anul precedent, compania a avut pierderi de circa 10-15%”, explică Alina Deacu, director de vânzări al unei companii de distribuție.
Chiar și în cazurile în care nu au înregistrat pierderi, distribuitorii nu au reușit să obțină profituri pe măsura inflației galopante din 2022.
„Am încercat să automatizăm unele dintre procesele repetitive din activitatea noastră de distribuție. În acest moment, am automatizat aproape tot ceea ce ține de degrevarea documentelor sau a comenzilor. Ne bazăm foarte mult pe tehnologie și pe oportunitățile pe care le oferă mediul online în relațiile cu clienții noștri. Am integrat un sistem eficient și modern de preluare a comenzilor, extinzând gama de produse oferite, iar acest lucru s-a întâmplat într-un ritm accelerat în ultimul an. Cu toate acestea, în 2022 am avut o creștere modestă față de anul precedent, de până la 10%. 2022 a fost un an în care ne-am luptat cu creșterea prețurilor la îngrășăminte. Iar războiul m-a influențat destul de mult. Noi lucrăm foarte mult cu fermierii care cultivă legume, iar oamenii au fost mai reticenți în a folosi inputuri agricole, astfel că valoarea medie pe comandă a scăzut considerabil”, spune Bogdan Silviu Alexandru, directorul unei companii de distribuție care activează în partea de vest a țării.
Perspectivele sectorului agricol în 2023
Există temeri în rândul fermierilor și distribuitorilor că, dacă prețurile vor continua să fluctueze și subvențiile primite de la autorități nu vor crește. Dacă seceta continuă, aceștia ar putea ajunge în situația de a nu-și mai putea menține afacerile în funcțiune.
În același timp, fluxul de cereale din Ucraina a destabilizat fermele românești, iar fermierii spun că, dacă această tendință va continua, situația s-ar putea înrăutăți și mai mult.
„Anul trecut, am gestionat cât de bine am putut vânzarea de cereale. Nu știm ce se va întâmpla anul acesta, având în vedere cantitatea mare de cereale care intră în România din Ucraina. Anul trecut, unii au rămas cu cereale pe stoc și au fost nevoiți să le vândă la jumătate de preț din cauza acestei cantități de cereale care vine din Ucraina”, spune Marian Ionuț Ștefănică, fermier.
Mai mult, dacă nu se va produce dezvoltarea sistemelor de irigații, fermierii care nu vor achiziționa astfel de facilități vor suferi o scădere semnificativă a producției la hectar, făcând fermele nerentabile. În acest context nefavorabil, o soluție ar fi dezvoltarea unor modele de agricultură durabilă care să poată face față provocărilor actuale și viitoare, având în vedere evoluția rapidă a schimbărilor climatice și incertitudinea economică.
„Nici măcar nu știm ce planuri să facem, pentru că este complicat. Nu avem bani și totul este costisitor. Un tambur de irigații costă foarte mult, iar noi ne luptăm singuri cu seceta. Nu ne putem permite un astfel de tambur pentru că băncile nu ne mai acordă credite, după ce au făcut deja împrumuturi. Nu mai folosim îngrășăminte ca pe vremuri. Am înjumătățit chiar și cantitatea de inputuri pe care o folosim pentru porumb. De asemenea, încercăm să reducem tratamentele făcute la grâu pentru a ne limita la o singură procedură dacă, în anii trecuți, făceam două sau trei”, explică Lucica Eremia, un fermier care cultivă aproximativ 50 de hectare în sudul țării.
Sursa – www.romaniajournal.ro
