FMI vrea să taxeze băncile pentru a preveni situaţiile de criză

Misiunea încredinţată de G-20 Fondului Monetar Internaţional (FMI), în septembrie 2009, la Pittsburgh, vizează găsirea de mijloace prin care sistemul bancar să îşi poată finanţa propria salvare.

FMI trebuie să prezinte un raport şi propuneri concrete cu ocazia reuniunii de primăvară, care va avea loc la 24 şi 25 aprilie, informează ziarul elveţian Le Temps.
Astfel, în luna aprilie, FMI ar putea susţine crearea unei taxe asupra unităţilor bancare, denumită ‘financial fee’ (taxă asupra tranzacţiilor financiare), care ar alimenta un fond mondial de asigurare.
Termenul ‘fee’ (taxă) este preferat celui de ‘tax’, care înseamnă impozit şi este legat de realizarea de venituri sau de profit. Este considerat mai corect din punct de vedere semantic şi mai rezonabil din punct de vedere politic.

Ideea taxării tranzacţiilor financiare, care readuce în prim plan faimoasa taxă Tobin – lansată de economistul american James Tobin, în 1972, pentru combaterea speculaţiilor -, este de altfel abandonată, aşa cum a anunţat, la sfârşitul lui 2009, directorul general al FMI, Dominique Strauss-Kahn. În mod concret, acest fond de asigurare alimentat de ‘taxa FMI’ ar fi activat în ultimă instanţă pentru a evita ca o criză bancară să afecteze economia mondială.

Nu s-a stabilit nici cine va administra fondul şi nici care va fi baza de calcul a taxei. FMI pare favorabil unei contribuţii lărgite, din partea întregului sector financiar (bănci, asiguratori, fonduri).
FMI a regretat de multe ori că nu există destule limite pentru riscurile de piaţă. Experţii săi consideră, de asemenea, că o taxă limitată la marile instituţii financiare nu ar avea sens deoarece acestea au la dispoziţie mai multe fonduri proprii (deci, sunt mai bine protejate).

Aşa cum s-a văzut la ultima criză financiară, dimensiunea nu a fost un criteriu şi foarte micile unităţi bancare, ‘supraalimentate’ cu produse financiare toxice, au costat foarte mult statele.
Dacă un asemenea fond preventiv de asigurare ar fi constituit, FMI consideră totuşi că el nu ar trebui privit ca un scut anti-faliment de către asiguraţi, încurajaţi de însăşi existenţa acestuia să-şi asume riscuri, în virtutea cunoscutului fenomen al hazardului moral.

În consecinţă, în raportul din aprilie, Fondul ar trebui să îndemne statele să reflecteze la chestiunea menţinerii activităţilor unei bănci aflată în mare dificultate şi la modul în care trebuie susţinute activităţile vitale, prin renunţarea la celelalte. Acest subiect este esenţial pentru modul în care se gestionează crizele bancare.

Deoarece ideea subiacentă este să se abroge principiul ‘too big to fail’ conform căruia o bancă prea mare nu poate falimenta, pentru a nu destabiliza edificiul financiar mondial. Acest principiu, care a determinat Statele Unite să salveze toate marile bănci americane, după haosul creat de falimentul băncii Lehman Brothers, a guvernat până acum lumea afacerilor.
Ori, pentru FMI, trebuie să fie posibilă organizarea ‘morţii’ unei unităţi bancare, oricât de mare ar fi fără să se creeze un risc sistemic. Comisia Europeană încurajează şi ea statele să reflecteze la adoptarea ‘testamentelor bancare’.

În cele din urmă, FMI doreşte ca toate costurile legate de salvarea unei bănci să nu fie suportate de contribuabili ci de acţionari şi creditori. Raportul din aprilie va duce la consolidarea rolului organizaţiei conduse de Strauss-Kahn de recomandare de soluţii pentru această perioadă post¬criză.
El va servi drept bază pentru dispoziţiile naţionale, care trebuie emise, aşa cum doreşte FMI, de o autoritate bine definită, bancă centrală sau o altă autoritate de reglementare.

‘Pentru realizarea unui consens internaţional, FMI va propune ţărilor membre în G-20 să se pună de acord asupra câtorva idei simple, în special în ceea ce priveşte crearea unui fond şi obiectivele acestuia, potrivit unei surse din cadrul autorităţilor franceze de reglementare bancară. Toată lumea se pregăteşte pentru viitorul summit G-20 de la Toronto, din iunie.’

Ţările mari analizează deja ideea aplicării unei astfel de taxe. Marea Britanie şi Germania, care au plătit amândouă un tribut greu crizei financiare, şi-au exprimat deja intenţiile în acest sens. Ministrul german de finanţe, Wolfgang Schäuble, trebuie să prezinte miercuri, 31 martie, proiectul de taxă Consiliului de miniştri, în prezenţa ministrului francez al economiei, Christine Lagarde.

Potrivit lui Wolfgang Schäuble, acest proiect poate fi extins la nivel european. Franţa susţine şi ea crearea unui astfel de fond, prin misiunea încredinţată de Christine Lagarde expertului financiar Jean-François Lepetit privind ‘reglementarea actorilor şi a pieţelor sistemice’. Ea are în vedere principiul unei taxe sistemice, destinată unui fond de rezolvare a crizelor, preventiv, nu prea mare şi manevrabil.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata