O Dacie pentru români: fosta marcă dispreţuită porneşte să recucerească piaţa internă

Dacă în perioada comunismului Dacia era singura opţiune a românilor la capitolul automobile, după schimbările din ’89 ea a devenit o marcă dispreţuită. Acum însă, după succesele la export, firma româno-franceză Dacia-Renault vrea să-i recucerească pe români pentru această marcă, scrie ziarul austriac Die Presse.

Într-o Europă zguduită de criză, automobilele Dacia se bucură de o popularitate tot mai mare. Însă nu chiar în toată Europa, pentru că acolo unde ele sunt produse, adică în România, nimeni nu vrea să le cumpere.
Dacă în perioada comunistă Dacia era singura opţiune auto pentru români, după căderea Cortinei de fier mulţi şi-au schimbat vechile automobile cu altele tot vechi, însă de origine străină.

La 20 de ani de la revoluţie, pentru cei mai mulţi români este foarte important ca automobilul lor să provină din străinătate. Actualmente, firma româno-franceză Dacia-Renault, şi-a pus în minte să recucerească încrederea românilor pentru marca autohtonă de automobil.
Dat fiind că în România drumurile sunt deseori o catastrofă – românii pot doar visa la o autostradă – vehiculul de teren Dacia Duster se dovedeşte o opţiune potrivită, asupra sa concentrându-se acum eforturile de marketing.

Georg Schneider este un român atipic, potrivit Die Presse. El a preferat totdeauna Dacia. Schneider povestea cum, în epoca comunistă, în 1978, a trebuit să facă o cerere pentru primul său automobil.
El dorea atunci să cumpere un Trabant din RDG însă cererea i-a fost respinsă, cu recomandarea de a cumpăra o Dacie, deşi Trabantul ar fi costat doar jumătate din preţ.

Pentru a cumpăra automobilul a fost nevoit să se deplaseze 150 de kilometri, spunea Schneider, deoarece existau puţine puncte de vânzare în ţară. Mecanicul de la fabrică a pornit motorul la mai multe Dacii, după care a fost lăsat să-şi aleagă una.
Pe atunci, povestea el, automobilele nu erau alese în funcţie de mărimea motorului ci de zgomotul făcut. Apoi, automobilul a fost degresat şi spălat iar după ce a primit pe deasupra şi zece litri de benzină a pornit cu el la drum.

Călătoria de probă nici nu intra pe atunci în discuţie. Astăzi, la Duster se poate alege între trei motoare diferite, din care două pe Diesel, iar călătoria de probă este deja standard.
La al doilea automobil, în 1984, a fost mult mai complicat să cumpere o Dacia, îşi amintea Schneider. Trebuia aşteptat şase ani până ajungeai ‘la rânď, pentru a putea ridica maşina.

O maşină nouă nu era chiar ieftină, trebuind să scoţi din buzunar de 30 de ori un salariu mediu de atunci. Azi, Dacia Duster este cel mai ieftin automobil de teren construit în Europa, preţul de vânzare fiind între 10.500 şi 16.500 euro.
În orice caz, potenţialii cumpărători trebuie să ia în calcul un timp de aşteptare chiar şi pentru prima serie ieşită de pe banda de producţie, firma anunţând recent că există deja mii de precomenzi.

Schneider îşi aminteşte foarte bine de cumpărarea celui de-al doilea automobil. Atunci, el a trebuit să meargă direct la fabrică, ajungând la rând către miezul nopţii. Mecanicul îşi amintea cât era de emoţionat, o emoţie care nu se datora însă bucuriei cumpărării şi nici faptului că lungul timp de aşteptare s-a sfârşit ci faptului că oricare nou cumpărător îşi făcea griji dacă automobilul său va funcţiona sau nu.

Dacă automobilul nu pornea, acesta era împins în afara fabricii iar cumpărătorul îşi căuta imediat un mecanic ca să repare defectul. Schneider a avut atunci noroc, pentru că automobilul său a pornit. Lipsea însă roata de rezervă iar mecanicul de la fabrică a adus pur şi simplu una de la alt automobil, aşa că în noaptea aceea cel puţin un cumpărător a plecat fără o roată de rezervă, spunea Schneider, azi pensionar.

Cei mai mulţi luau automobilul aşa cum era şi doar puţini îndrăzneau să cârtească. Nici culoarea maşinii nu ţi-o puteai alege pe atunci. La întrebarea privind culoarea automobilului mecanicul răspundea invariabil: ‘După cum vine’.
După căderea Cortinei de fier, atunci când românii asaltau piaţa austriacă şi germană în căutare de automobile second-hand, Schneider făcea excepţie, hotărându-se să cumpere tot o Dacie, model 1300.

Încă nu se produceau alte modele, dar exista posibilitatea alegerii, de exemplu a culorii, povestea el. Schneider nu se gândeşte să cumpere un Duster însă popularul Sandero, cunoscut în restul Europei, ar fi pentru el o opţiune, pentru că Schneider vrea să rămână fidel Daciei.

Citește și
1 Comentariu
  1. nemo spune

    Si eu am ramas credincios Daciei in pofida unor ironii a unora din cunoscutii mei. Dupa un Moscvici care a lucrat ca un catar dasr trebuia sa fii tot timpul cu cheia pe el, uneori si cu ciocanul, am ajuns, dupa indelunga asteptare rituala la o Dacie 1300 cu piese frantuzesti, inca. Am fost asa de incantat incat am tinut-o 23 de ani si nu m-a dezamagit niciodata. Cu toate drumurile rele, nu m-a lasat in drum. Dar a fost intretinuta pe masura. Apoi am luat tot o Dacie, 1310 berlina, desi puteam alege orice altceva. Si nu-mi pare rau, desi un ticalos de mecanic de la servisul in garantie s-a facut ca a uitat sa puna ulei in cutia de viteza, la revizia obligatorie. Asa asm umblat 4000 de kilometrii numai cu un strop de ulei in cutie si rezultatul a fost un rulment gripat. In afara de asta sunt foarte multumit cu alegerea facuta. Usor de intretinut, daca te pricepi cat de cat, nu mecanic auto ci ca simplu amator, piese de schimb relativ ieftine. Am reusit sa-l conving si pe cumnatul meu sa-si ia un Logan dupa un Ford si-i foarte multumit. E drept ca nu rupe gura targului cu ea, dar nici nu are novoie de asa ceva. Acum un Duster ar fi nemaipomenit, sa vedem cum se prezinta la un drum de proba, cum suna.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata