# Polonia își majorează masiv rezervele de aur la 700 de tone. Stocul României rămâne la 103,6 tone. > Banca Nationala a Poloniei a atins 581,6 tone de aur, in valoare de 75,4 miliarde euro. Afla de ce Ungaria a depasit Romania si ce strategii financiare se aplica. Publicat: 25 mai 2026, 22:16 · Autor: Razvan Munteanu · Categorie: [Companii](https://financiarul.ro/companii/index.html.md) · Pagina web: https://financiarul.ro/companii/polonia-isi-majoreaza-masiv-rezervele-de-aur-la-700-de-tone-stocul-romaniei-ramane-la-1036-tone/ · Publicație: Financiarul ![rezerve de aur](https://financiarul.ro/wp-content/uploads/2026/05/rezerve-de-aur-1779736582-1024x576.webp) Cu rezerve fizice care au atins nivelul de 581,6 tone în luna martie, echivalentul a 75,4 miliarde de euro, Banca Națională a Poloniei (BNP) redesenează harta alocării de capital suveran în Europa de Est. Instituția de la Varșovia și-a asumat o țintă agresivă de 700 de tone, mutare care o propulsează accelerat spre primele zece bănci centrale la nivel global. ## Miza securității financiare Riscul principal vizat de această acumulare masivă nu este volatilitatea piețelor de capital, ci securitatea geopolitică pură. Prin creșterea stocului de metal prețios, Polonia își securizează un activ de rezervă imun la riscul de credit, protejând valoarea portofoliului național împotriva oricăror șocuri externe. Până la urmă, cine deține fizic aurul dictează regulile în caz de blocaj instituțional extrem. Dinamica regională arată o polarizare clară a strategiilor de alocare a capitalului (spre deosebire de BNR, care a plafonat achizițiile și a înghețat rezerva la 103,6 tone încă din anul 2001). Începând cu 2024, inclusiv banca centrală a Ungariei a depășit cantitativ România pentru prima dată în istoria modernă, atingând un stoc de 110 tone după o politică susținută de triplare a activelor demarată în 2021. Ungaria a devenit astfel statul est-european cu cele mai mari rezerve de aur monetar per capita. Cifrele vorbesc de la sine. ## Paradoxul dolarului și diversificarea asimetrică Dar de ce această goană bruscă după „relicva barbară”? Așa cum detaliază o analiză publicată recent de [zf](https://www.zf.ro/business-international/banca-nationala-poloniei-indreapta-rapid-spre-top-10-mondial-rezerve-23159870), decizia poloneză este un exercițiu de diversificare strategică, nu o dezertare din arhitectura financiară occidentală. E drept că piețele emergente precum China sau Rusia cumpără aur pentru a se distanța de Statele Unite, însă Polonia menține deliberat o pondere ridicată a monedei americane ca garanție a alianței NATO. Doar în anul 2023, instituția a adăugat peste 130 de tone în propriile seifuri, un volum de achiziții care sfidează mediile istorice. Ținta finală este intrarea în top 10 mondial, un clasament dominat în prezent de Statele Unite cu 8.100 de tone, urmate de Germania cu 3.300 de tone și de tandemul Franța-Italia, fiecare cu câte 2.400 de tone. > „Atunci când investeşte rezerve valutare, BNP se ghidează în principal după criteriile de securitate şi lichiditate. Numai după îndeplinirea acestor condiţii, se străduieşte să obţină cea mai mare rată de rentabilitate posibilă pe termen lung. BNP investeşte rezerve valutare în instrumente tipice utilizate de băncile centrale. Majoritatea rezervelor sunt investite în titluri de creanţă guvernamentală caracterizate prin cel mai înalt grad de securitate şi lichiditate.” - Comunicat oficial, Banca Națională a Poloniei Iar paradoxul pieței globale adaugă un nivel suplimentar de complexitate operațională. Peste 90% din tranzacțiile mondiale sunt denominate și decontate tot în dolari, iar până la 74% din volumul de tranzacționare are loc pe bursa americană COMEX din New York. Dar v-ați gândit vreodată la vulnerabilitatea arhitecturii digitale în fața deciziilor politice unilaterale? Înghețarea activelor rusești în 2022 a demonstrat clar că înregistrările digitale și obligațiunile de stat tradiționale pot fi blocate peste noapte. > „Acesta este aurul tuturor polonezilor.” - Adam Glapiński, Președintele Băncii Naționale a Poloniei Repatrierea sistematică a lingourilor din seifurile Băncii Angliei și ale Rezervei Federale americane către facilitățile proprii din Polonia reconfirmă o tendință clară de decuplare a riscului de contrapartidă. Următoarea perioadă va fi definită de presiunea pe care aceste mutări strategice o pun asupra băncilor centrale conservatoare din regiune, lăsând deschisă întrebarea dacă instituțiile care stagnează vor fi nevoite să își revizuiască expunerea exclusivă pe instrumente fiduciare.