# Agricultura românească, sub asediul scumpirilor: fermierii pierd, investitorii străini câștigă

> Agricultura României traversează una dintre cele mai dificile perioade din ultimele decenii. Creșterea prețurilor la energie, majorarea taxelor și impozitelor, lipsa unei strategii coerente pe term...

Publicat: 9 septembrie 2025, 08:40 · Actualizat: 31 mai 2026, 10:50 · Autor: Nicolae Popescu · Categorie: [Economie](https://financiarul.ro/economie/index.html.md) · Pagina web: https://financiarul.ro/economie/agricultura-romaneasca-asediul-scumpirilor/ · Publicație: Financiarul

![Agricultura](https://financiarul.ro/wp-content/uploads/2025/09/agriculture-8275498_1280-1024x682.jpg)

**Agricultura** României traversează una dintre cele mai dificile perioade din ultimele decenii. [Creșterea prețurilor la energie](https://financiarul.ro/actuale/facturi-uriase-energie-capcane-cum-eviti/), majorarea taxelor și impozitelor, lipsa unei strategii coerente pe termen lung și concurența inegală cu investitorii străini au pus fermierii locali într-o situație critică. Deși anul 2024 a adus o producție record de cereale, cifrele nu se traduc în profit pentru agricultori, ci în pierderi tot mai mari.


Organizațiile profesionale avertizează că România riscă să piardă controlul asupra propriului potențial agricol, în timp ce deficitul comercial agroalimentar a explodat. LAPAR (Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România) trage un semnal de alarmă: fără un plan concret și o politică națională care să sprijine **agricultura**, țara noastră va continua să fie doar o piață de desfacere pentru produsele străine.




## Șocul prețurilor la energie


Creșterea tarifelor la energie electrică a afectat în lanț toate ramurile **agriculturii**. Fermierii din pomicultură, viticultură și legumicultură au resimțit cel mai acut efectele, deoarece folosesc intens echipamente consumatoare: depozite frigorifice, linii de sortare, sere încălzite. Costurile de producție au crescut semnificativ, în timp ce prețurile de vânzare ale recoltelor au rămas stagnante sau chiar au scăzut pe fondul supraproducției globale.


Acest dezechilibru face ca mulți agricultori să vândă marfa imediat după recoltare, direct „din lan”, pentru a evita cheltuielile suplimentare cu depozitarea. În lipsa unor silozuri accesibile și a unei politici energetice care să susțină producătorii, fermierii pierd oportunitatea de a negocia prețuri mai bune.


Majorarea TVA-ului, creșterea contribuțiilor sociale și presiunea fiscală generală au făcut ca **agricultura** să fie împovărată suplimentar. În loc să fie sprijiniți, fermierii au devenit victime ale unui sistem care le reduce șansele de competitivitate.


Deficitul comercial agroalimentar a atins 4,8 miliarde de euro în 2024, cu 50% mai mult față de 2023. Aceasta înseamnă că România importă masiv produse alimentare finite, deși are resurse uriașe pentru a produce materie primă. Practic, fermierii români muncesc din greu, dar valoarea adăugată este exportată, iar consumatorii locali cumpără alimente scumpe fabricate în străinătate.


De ani de zile, organizațiile de fermieri cer Guvernelor succesive să elaboreze un plan pe termen lung pentru **agricultură**. În lipsa acestuia, subvențiile acordate nu produc rezultate concrete. Din cele 9,7 milioane de hectare de teren arabil, 4,7 milioane nu sunt fiscalizate. Proprietarii acestor suprafețe nu beneficiază de consultanță specializată și nu sunt integrați în sistemele de sprijin tehnic și financiar.


Această fragmentare face ca România să aibă o **agricultură** neperformantă, în care multe ferme mici funcționează la limita supraviețuirii, iar fermele mari sunt tot mai mult preluate de fonduri de investiții străine.




## Dispariția industriei conexe și dependența de importuri


Agricultura nu funcționează izolat. Ea depinde de sectoare conexe precum industria chimică, petrochimia sau producția de utilaje. În România, aceste domenii au fost lăsate să dispară. Fertilizatorii, semințele, piesele de schimb și utilajele sunt importate, la prețuri dictate de piețele externe.


Fermierii plătesc mai mult pentru inputuri, dar nu reușesc să obțină prețuri mai bune pentru producție. Rezultatul este o spirală negativă: costurile cresc, profitul scade, iar terenurile devin atractive pentru investitorii care cumpără ieftin și vând scump.


Un alt pericol major semnalat de LAPAR este acela că România riscă să piardă controlul asupra a peste 50% din suprafața sa agricolă. Fondurile de investiții străine cumpără terenuri nu pentru a le exploata în interes național, ci pentru a obține profit prin revânzare.


Acest fenomen duce la o dependență și mai mare de marile corporații internaționale, care controlează comerțul global cu cereale și produse agroalimentare. Fermierii români devin simpli executanți, în timp ce profiturile reale pleacă în afara țării.




## Agricultura sub presiunea pieței globale: producție record, venituri minime


Anul 2024 a adus o producție record de cereale, peste 14 milioane de tone, cea mai mare din ultimii ani. Totuși, supraproducția globală a dus la scăderea prețului grâului la minime istorice. În timp ce fermierii români au cheltuit mai mult pentru inputuri și energie, veniturile lor au rămas la același nivel sau chiar au scăzut.


Această situație arată clar lipsa unei industrii alimentare puternice în România. În loc să transforme materia primă în produse finite cu valoare adăugată, țara exportă cereale brute și importă alimente scumpe. **Agricultura** devine astfel un sector captiv, care lucrează în pierdere pentru bugetul național.


Experții avertizează că **agricultura** nu este doar un sector economic, ci un element de securitate națională. Lipsa unei strategii clare face ca România să fie vulnerabilă la crize alimentare globale, la fluctuații de preț și la presiuni geopolitice.


Liberalizarea prețurilor la energie fără măsuri de sprijin pentru sectoarele vitale are efecte dezastruoase. În loc să fie motorul dezvoltării economice, **agricultura** devine un teren de joc pentru interese externe.




## Cum ar putea fi salvată agricultura românească


Soluțiile propuse de organizațiile de fermieri și de economiști includ:





 	- elaborarea unei strategii naționale pe termen lung, cu obiective clare și măsurabile;

 	- sprijinirea fermierilor prin subvenții corelate cu performanța, nu doar cu suprafața de teren;

 	- investiții în infrastructură energetică și în depozite moderne;

 	- renașterea industriei conexe (fertilizatori, petrochimie, utilaje);

 	- protejarea terenurilor agricole de achizițiile speculative;

 	- dezvoltarea unei industrii alimentare capabile să proceseze materia primă locală.



Aceste măsuri ar putea transforma **agricultura** într-un motor real al economiei, reducând deficitul comercial și oferind stabilitate financiară fermierilor.


Astăzi, **agricultura** românească se află la o răscruce. Fără intervenții ferme și fără o strategie pe termen lung, fermierii locali vor continua să piardă teren în fața marilor investitori străini, iar România va deveni din ce în ce mai dependentă de importuri.


Pe de altă parte, dacă statul va înțelege importanța strategică a sectorului și va crea condiții reale pentru dezvoltare, **agricultura** poate redeveni unul dintre pilonii economiei naționale.


Într-o lume în care securitatea alimentară devine o prioritate globală, România are șansa să își valorifice resursele naturale și umane. Dar pentru asta este nevoie de viziune, de investiții și de voință politică reală.