# Banii din PNRR, sub lupa Curții de Conturi Europene: România, între laude pentru sistem și critici pentru întârzieri

> Un semnal de alarmă serios a fost tras la Luxemburg, direct de la Curtea de Conturi Europeană (ECA), iar ecourile sale ar trebui să se audă puternic la București. Publicarea recentă a raportului sp...

Publicat: 12 februarie 2026, 20:42 · Actualizat: 12 februarie 2026, 20:45 · Autor: Daniel Voicu · Categorie: [Economie](https://financiarul.ro/economie/index.html.md) · Pagina web: https://financiarul.ro/economie/banii-din-pnrr-sub-lupa-curtii-de-conturi-europene-romania-intre-laude-pentru-sistem-si-critici-pentru-intarzieri/ · Publicație: Financiarul

![](https://financiarul.ro/wp-content/uploads/2023/12/PNRR-scaled-e1695984479180-1024x577.jpg)

Un semnal de alarmă serios a fost tras la Luxemburg, direct de la Curtea de Conturi Europeană (ECA), iar ecourile sale ar trebui să se audă puternic la București. Publicarea recentă a raportului special privind combaterea fraudei în cadrul Mecanismului de Redresare și Reziliență (MRR), colosul financiar de peste 650 de miliarde de euro creat pentru a reporni economiile europene post-pandemie, pune pe masă o realitate inconfortabilă. Sistemele antifraudă ale statelor membre prezintă „slăbiciuni sistemice”, iar România, deși primește aprecieri pentru anumite aspecte, nu este ferită de critici. Într-un interviu acordat presei, Lucian Romașcanu, noul membru al României la Curtea de Conturi Europeană, a detaliat mizele uriașe și riscurile pe care le implică acest mecanism financiar fără precedent.

## Ce spune, de fapt, raportul Curții de Conturi Europene?


Raportul ECA, intitulat sugestiv „Combaterea fraudei în cadrul MRR: un șantier deschis”, este o analiză tehnică, dar concluziile sale sunt clare și pentru neinițiați. Auditorii europeni, care au analizat sistemele din patru state, printre care și România, au constatat că, deși Comisia Europeană a încercat să impună reguli mai stricte, există încă lacune grave în modul în care statele membre previn, detectează și corectează frauda. Practic, nu există o imagine de ansamblu clară la nivelul UE asupra dimensiunii reale a fraudei cu aceste fonduri.

Una dintre cele mai mari probleme identificate este subutilizarea instrumentelor digitale de analiză a datelor. Sistemul ARACHNE, o bază de date menită să ajute la identificarea proiectelor cu risc, a conflictelor de interese și a altor „steaguri roșii”, este folosit cu frâna de mână trasă de multe state membre. Acestea preferă să se bazeze pe sisteme naționale, adesea învechite sau inadecvate. O altă problemă majoră este lipsa unei abordări standardizate în raportarea fraudei. Ceea ce un stat consideră fraudă, altul poate clasifica drept simplă eroare administrativă, creând o imagine distorsionată și periculoasă.

E poate cea mai îngrijorătoare constatare a raportului: cele mai multe cazuri de fraudă vor ieși la suprafață, probabil, abia după încheierea oficială a programului, la finalul acestui an, 2026. Din acel moment, Comisia Europeană nu va mai primi actualizări sistematice de la statele membre, iar recuperarea banilor va deveni o misiune aproape imposibilă.

## România: cadru solid, implementare tardivă


Unde se plasează România în acest peisaj complicat? Surprinzător pentru unii, țara noastră nu este considerată „oaia neagră” a Uniunii. Dimpotrivă. Potrivit declarațiilor lui Lucian Romașcanu, bazate pe raportul ECA, România este chiar lăudată pentru că a instituit un cadru antifraudă bine structurat. „România a instituit un cadru antifraudă structurat, cu o implicare puternică a organismului de coordonare și cu practici de audit aliniate la fondurile structurale ale UE”, a precizat membrul român al ECA. Mai mult, țara noastră este dată ca exemplu de bună practică pentru mecanismele de avertizare în interes public (whistleblowing), având canale clare prin care se pot semnala nereguli, cu protejarea identității avertizorului.

Dar aici se termină veștile bune. Problema fundamentală, subliniată de auditori, este că multe dintre măsurile esențiale de prevenire a fraudei au fost implementate târziu. Este ca și cum ai construi o casă solidă, dar instalezi sistemul de alarmă abia după ce hoții au plecat cu bunurile. Raportul arată că auditurile, în unele cazuri, s-au finalizat abia după ce primele plăți fuseseră deja efectuate, ceea ce ridică semne de întrebare serioase cu privire la existența unor garanții suficiente la momentul virării banilor.

### Cifrele reci ale riscului


Dincolo de aprecierile pentru cadrul legislativ, realitatea din teren este adesea mai puțin optimistă. România se află, de ani buni, în atenția organismelor antifraudă europene. Raportul pe 2023 al Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) plasa România pe primul loc în Uniunea Europeană în privința numărului de investigații deschise pentru fraudarea fondurilor europene, cu 16 cazuri. Aceste investigații nu vizau exclusiv PNRR, dar indică o vulnerabilitate sistemică.

Mai recent, conform datelor Parchetului European (EPPO) publicate în martie 2025, instituția condusă de Laura Codruța Kövesi avea în România peste 250 de investigații active la finalul lui 2024, vizând fraude posibile în valoare totală de 2,3 miliarde de euro. Deși nu toate aceste sume se referă la PNRR, o parte semnificativă, de peste 120 de milioane de euro, provenea din investigații legate direct de Planul de Redresare. Aceste cifre ne plasează în topul țărilor cu cele mai multe anchete antifraudă.

## De la audit la anchetă: rolul crucial al Parchetului European


Munca ECA este una de audit. Auditorii identifică riscuri, nereguli și slăbiciuni sistemice, după care fac recomandări. Când suspiciunile de fraudă sunt concrete, mingea trece în terenul OLAF, pentru investigații administrative, și, mai ales, în cel al Parchetului European (EPPO), pentru anchete penale. Colaborarea dintre aceste instituții și autoritățile naționale este esențială. Recent, la începutul lunii februarie 2026, s-a anunțat că EPPO, DNA și Departamentul pentru Lupta Antifraudă (DLAF) vor avea acces direct și în timp real la baza de date MySMIS, unde sunt înregistrate toate proiectele cu fonduri europene. Este un pas important spre transparență, dar vine târziu. Și ce urmează?

Prezența Laurei Codruța Kövesi la șefia EPPO pune, fără îndoială, o presiune suplimentară pe autoritățile de la București. Parchetul European a demonstrat deja că are capacitatea de a investiga cazuri complexe, de la achiziții în pandemie la proiecte de infrastructură sau agricultură. Fiecare comunicat al EPPO care anunță o nouă anchetă în România este o dovadă că banii europeni nu sunt un cec în alb și că vigilența de la Luxemburg și București este reală.

> „Atât timp cât avem state care nu raportează toate cazurile în care au suspiciuni de fraudă, nu putem afirma că statele care au raportat cele mai multe cazuri sunt şi cele în care fondurile europene sunt fraudate cel mai mult.” - Katarina Kaszasova, membru ECA, citată în presa română.



## Riscăm să pierdem banii? Implicațiile pentru viitorul României


Întrebarea care stă pe buzele tuturor este simplă: riscăm să pierdem acești bani vitali pentru modernizarea țării? Răspunsul este, din nefericire, la fel de simplu: da. Mecanismul de Redresare și Reziliență funcționează pe baza îndeplinirii unor jaloane și ținte stricte. Orice neregulă sistemică, orice suspiciune de fraudă generalizată sau de lipsă de control poate duce la suspendarea plăților sau la aplicarea unor corecții financiare dureroase. Am văzut deja cum neîndeplinirea unor reforme, cum ar fi cea a guvernanței corporative a întreprinderilor de stat, a blocat sau a întârziat primirea unor tranșe din PNRR.

Suntem în februarie 2026. Termenul limită pentru finalizarea PNRR, august 2026, bate la ușă. Presiunea timpului este enormă. În acest context, tentația de a arde etape, de a închide ochii la nereguli pentru a bifa un jalon la timp, este imensă. Aici intervine rolul esențial al sistemelor de control. Raportul Curții de Conturi Europene nu este un act de acuzare, ci un avertisment. Unul pe care România nu își permite să îl ignore.

Recomandările auditorilor sunt clare: o mai bună utilizare a instrumentelor digitale, o raportare uniformă și transparentă a suspiciunilor de fraudă și, mai presus de toate, o voință politică reală pentru a proteja fiecare euro. Greu de crezut că birocrația și rețelele de interese care au prosperat decenii la rând din bani publici vor dispărea peste noapte. Dar PNRR nu este doar un alt program cu fonduri europene. Este, sau cel puțin așa a fost prezentat, o șansă istorică. O șansă pe care o putem irosi cu o nonșalanță care ne va costa scump în anii ce vor urma.