# Creditarea în valută urcă cu aproape 23% la firme. Ce pierde economia reală din frânarea împrumuturilor în lei

> Creditul privat în lei a încetinit la 3,2% în mai, determinând firmele să se orienteze spre finanțări în valută, mai ieftine dar cu risc valutar crescut. Dobânzile la lei rămân ridicate, impactând

Publicat: 26 iunie 2026, 14:12 · Autor: Daniel Voicu · Categorie: [Economie](https://financiarul.ro/economie/index.html.md) · Pagina web: https://financiarul.ro/economie/creditarea-in-valuta-urca-cu-aproape-23-la-firme-ce-pierde-economia-reala-d/ · Publicație: Financiarul

![Creditarea în valută urcă cu aproape 23% la firme. Ce pierde economia reală din frânarea împrumuturilor în lei](https://financiarul.ro/wp-content/uploads/2026/06/credit-privat-in-lei-1024x683.jpg)

Creditarea în moneda locală a intrat într-o frânare vizibilă în luna mai, exact în segmentul care contează pentru investițiile companiilor. În timp ce dobânzile la lei rămân ridicate, finanțările corporate în lei au scăzut cu circa 6% față de mai 2025, iar creditele firmelor în valută au avansat cu aproape 23% în același interval, semn că firmele migrează către sursa de finanțare mai ieftină, dar cu risc valutar mai mare.

Mai precis, ritmul anual de creștere a creditului privat în lei a coborât la 3,2% în luna mai, de la aproape 4% în aprilie, iar avansul lunar a fost de doar 0,3% față de aprilie. La nivel agregat, creditul privat total a crescut cu 7,7% în termeni nominali față de mai 2025 și cu 1,6% față de aprilie, însă în termeni reali a scăzut cu -2,8%, ceea ce arată că expansiunea nominală este erodată de inflație și nu se traduce automat în finanțare suplimentară pentru economia reală.

Pentru companii, semnalul este clar: costul finanțării în lei împinge decizia de investiții spre amânare sau spre împrumuturi în euro. Pentru IMM-uri, unde accesul la hedging valutar este de regulă mai slab decât în zona corporate mare, această mutare schimbă profilul de risc al bilanțului. O finanțare mai ieftină la contractare poate deveni mai costisitoare dacă apar presiuni pe cursul de schimb.

Tabloul este influențat de politica monetară. Dobânda-cheie a Băncii Naționale se menține la 6,5% din vara anului 2024, pe fondul unei inflații care a urcat spre 11% după majorările de taxe. În aceste condiții, creditul în lei rămâne scump, iar diferența de cost față de finanțarea în valută explică reorientarea companiilor. Populația continuă să se împrumute doar pe componenta în lei, cu un ritm anual de creștere de circa 9%, ceea ce arată că presiunea se concentrează în special pe zona investițională a firmelor, nu pe retail.

## România are cel mai mic nivel de intermediere financiară din UE

Frânarea creditării în lei apare într-o economie care pornește deja de la un nivel foarte redus de intermediere financiară. România are o pondere a creditelor de sub 24% din PIB și active bancare de doar 50% din PIB, ceea ce o plasează la coada Uniunii Europene. Cu alte cuvinte, economia intră într-o fază de finanțare mai selectivă fără o rezervă internă suficientă de capital bancar raportat la mărimea PIB.

Această combinație contează pentru deciziile de business. Când creditul total crește nominal cu 7-8% pe an, dar scade în termeni reali, investițiile noi devin mai dificil de justificat în sectoarele cu marje mici și rotație lentă a capitalului. Iar companiile care depind de inputuri importate ajung să combine două presiuni: cost de finanțare ridicat și volatilitate valutară.

Potrivit [ZF](https://www.zf.ro/banci-si-asigurari/dau-bancile-credite-intampla-creditarea-firmelor-populatiei-timp-23182474), economiștii celor mai mari bănci din România consideră că modelul de creștere bazat pe consum și importuri s-a epuizat și că economia are nevoie de o mutare spre producție cu valoare adăugată mare. Pentru mediul de afaceri, mesajul este mai degrabă unul de structură decât de ciclu: fără capital în lei mai accesibil și fără investiții productive, creditarea în valută poate acoperi temporar nevoia de cash-flow, dar nu rezolvă fragilitatea modelului de creștere.

Sorin Pâslaru, redactor-șef la Ziarul Financiar, a împins discuția spre soluții de bilanț public.

> "Pentru că nu are spațiu fiscal pentru relansare din cauza deficitelor care trebuie reduse și a dobânzilor deja foarte mari, România ar trebui să ceară de la UE un împrumut SAVE de 30 mld. euro pe 30 de ani cu dobândă redusă. Dacă ne-am împrumutat pentru înarmare de ce nu ne-am împrumuta pentru creștere?"

O asemenea opțiune ar avea miză directă pentru companii doar dacă ar relaxa costul general al finanțării în economie și ar reduce presiunea pe refinanțarea datoriei publice. Datele disponibile până acum nu arată însă o măsură concretă deja anunțată în această direcție.

## Disputa ROBOR amplifică incertitudinea

Pe fundalul dobânzilor ridicate se suprapune și disputa dintre bănci și Consiliul Concurenței privind investigația ROBOR. Pentru piață, problema nu este doar juridică. Ea ține de predictibilitatea mecanismului de formare a dobânzilor și de riscul unor schimbări de reglementare într-un moment în care companiile încearcă deja să își reducă factura financiară.

Asociația Română a Băncilor a formulat public o critică directă la adresa modului în care este tratată tema.

> "ARB vorbește de «un abuz fără precedent»: calificarea drept anticoncurențială a unei activități desfășurate de decenii sub supravegherea autorităților și conform cu legislația. Iar patronatele de la FinBan pun pe masă confuziile existente. Și întrebarea-cheie a băncilor pentru Consiliul Concurenței rămâne: Cât ar fi trebuit să fie ROBOR?"

Pentru companii, consecința practică este că planificarea costului datoriei în lei rămâne dificilă. Dacă investigația se prelungește, băncile pot deveni mai prudente pe anumite produse sau pot reevalua marjele de risc, exact într-un moment în care cererea solvabilă pentru credit în lei încetinește.

Și semnalele din piață arată o economie care funcționează tot mai mult pe impuls fiscal și tot mai puțin pe credit productiv. Marius Alexe, investitor la BVB, a rezumat astfel decuplarea dintre bursă și economia reală: "Piața a mers bine deoarece banii care au creat deficitul bugetar au intrat în consum". Pentru un decident, această observație are relevanță imediată: sectoarele alimentate de consum pot ține volumele pe termen scurt, dar nu compensează slăbiciunea investițiilor finanțate sustenabil.

La pasivul bilanțului bancar, comportamentul de economisire merge în direcții diferite: populația preferă mai mult valuta la depozite, în timp ce firmele preferă mai mult leul. Numai că această asimetrie poate accentua dependența companiilor de finanțarea în valută exact când veniturile multora rămân preponderent în lei. Pe termen mediu, dacă dobânda-cheie rămâne la 6,5% iar inflația se menține aproape de 11%, presiunea pe investiții și pe structura valutară a datoriilor firmelor va rămâne una dintre vulnerabilitățile centrale ale economiei românești.