# O industrie de 200 de ani se stinge. Ultimul cositor din 2.000 de mine a fost topit

> Un moment istoric a marcat sfârșitul unei industrii care a definit o întreagă regiune. În Cornwall, Anglia, ultimul minereu de cositor provenit de la o mină veche de 300 de ani a fost topit, închiz...

Publicat: 4 martie 2026, 00:07 · Actualizat: 4 martie 2026, 00:07 · Autor: Daniel Voicu · Categorie: [Economie](https://financiarul.ro/economie/index.html.md) · Pagina web: https://financiarul.ro/economie/o-industrie-de-200-de-ani-se-stinge-ultimul-cositor-din-2-000-de-mine-a-fost-topit/ · Publicație: Financiarul

![O industrie de 200 de ani se stinge. Ultimul cositor din 2.000 de mine a fost topit](https://financiarul.ro/wp-content/uploads/2026/03/o-industrie-de-200-de-ani-se-stinge-ultimul-cositor-din-2-000-de-mine-a-fost-topit-1772575671-1024x573.jpg)

Un moment istoric a marcat sfârșitul unei industrii care a definit o întreagă regiune. În Cornwall, Anglia, ultimul minereu de cositor provenit de la o mină veche de 300 de ani a fost topit, închizând astfel un capitol de aproape două secole în care zona era cel mai important bazin minier de acest fel din lume, potrivit [Antena 3](https://www.antena3.ro/externe/mapamond/sfarsitul-unei-ere-dupa-topirea-ultimului-minereu-de-staniu-provenit-de-la-o-mina-veche-de-300-de-ani-779330.html).

Evenimentul a avut loc la situl minei dezafectate Wheal Jane, unde Clifford Rice, un specialist care topește cositor de 45 de ani, a aprins cuptorul pentru ultima dată. Potrivit Antena 3, regiunea Cornwall se mândrea în trecut cu 2.000 de mine de staniu, însă astăzi, odată cu închiderea ultimei topitorii, această eră a apus.

## „Este sfârșitul unei ere”


Într-o zi de februarie, folosind ultima tranșă de minereu de la Tolgus Mill, Clifford Rice a turnat cositorul pur în tipare special concepute pentru lingouri. Gestul său a fost unul simbolic, confirmând încheierea unei tradiții de secole. Un director al minei dezafectate a subliniat solemnitatea momentului.

„Acesta este un moment special. Deocamdată, din câte știu, nu mai este nimic de topit, așa că este sfârșitul unei ere”, a declarat acesta. Topirea, procesul care transformă minereul brut într-un metal utilizabil, nu se va mai realiza aici. Cuptorul laboratorului Wheal Jane urmează să fie dezafectat, iar șopronul va fi transformat într-un adăpost pentru lilieci.

## O istorie de secole, topită într-o singură zi


În jurul anului 1870, Cornwall domina piața mondială a cositorului. Industria minieră era motorul economic și social al comitatului. Acum, viitorul sună complet diferit. Clifford Rice, omul care și-a dedicat viața acestui meșteșug, este sceptic în privința unei reveniri.

„Este puțin probabil ca topirea staniului să mai fie realizată comercial în acest comitat”, a spus el. Perspectiva sa reflectă realitatea dură a declinului industrial care a afectat multe regiuni tradiționale din Europa.

## Speranțe pentru viitor și bijuterii din ultimul lot


Ultimul lot de minereu, aparținând Cornwall Gold, provenea dintr-un concentrat produs în 2014 și va avea o destinație specială: va fi folosit pentru crearea de bijuterii. Mike Taylor, director general al Cornwall Gold și Tolgus Tin, vede în acest proiect o formă de continuitate.

El a descris colaborarea drept „un exemplu excelent despre cum companiile miniere din Cornwall încă mai colaborează”. Cu toate acestea, a recunoscut realitatea: „Dar, de fapt, nu am mai procesat cositor aici de aproximativ 15 ani”.

Spre deosebire de Rice, Taylor este încrezător că topirea cositorului va reveni în Cornwall, „probabil pe termen mediu - în următorii 10 până la 15 ani”. Până atunci, un procent din vânzarea bijuteriilor realizate din ultimul lot va fi direcționat către finanțarea lucrărilor de restaurare a uzinei.

Întors la Wheal Jane, Clifford Rice a mărturisit că, deși cuptorul va dispărea, el și-ar relua cu plăcere meseria dacă producția ar fi reluată. „Este trist. Cositorul a făcut întotdeauna parte din viața mea”, a spus el.