# SUA reduc personalul din Orientul Mijlociu după avertizarea privind presupuse planuri iraniene de ucidere a americanilor

> Memoriul trimis de Jay Clayton pe 23 octombrie descrie presupuse comploturi avansate. SUA reduc efectivele diplomatice din Orientul Mijlociu.

Publicat: 23 octombrie 2026, 15:25 · Actualizat: 24 octombrie 2026, 16:26 · Autor: Nicolae Popescu · Categorie: [Economie](https://financiarul.ro/economie/index.html.md) · Pagina web: https://financiarul.ro/economie/razboiul-cu-iranul-adauga-cheltuieli-militare-estimate-la-2-3-miliarde/ · Publicație: Financiarul

![Donald Trump și războiul cu Iranul](https://financiarul.ro/wp-content/uploads/2026/10/razboiul-cu-iranul-1-1024x683.jpg)

**Statele Unite ale Americii (SUA) își reduc efectivele diplomatice din Orientul Mijlociu după ce serviciile de informații au avertizat că presupuse comploturi iraniene pentru uciderea unor americani în străinătate ar fi ajuns într-o etapă avansată. Amenințările atribuite Teheranului și atacurile rebelilor houthi asupra Arabiei Saudite determină restrângerea prezenței americane în regiune.**

Jay Clayton, directorul serviciilor naționale de informații ale SUA, i-a transmis secretarului de stat Marco Rubio, vineri, 23 octombrie 2026, un memoriu neclasificat despre intensificarea acestor presupuse pregătiri. Documentul, obținut de CBS News, descrie planuri care ar viza Orientul Mijlociu și alte țări. Potrivit CBS News, memoriul nu identifică ținte sau țări specifice și nu precizează dacă atacurile ar putea fi iminente.

Avertizarea intervine într-un conflict care a întrerupt exporturi energetice, a ridicat cheltuielile firmelor dependente de combustibili și aduce acum amenințări explicite asupra cablurilor submarine de comunicații. Pentru continuarea operațiunilor, evaluarea din septembrie a Biroului pentru Buget al Congresului SUA indica necesarul unor cheltuieli militare de aproximativ 2-3 miliarde de dolari lunar, în funcție de intensitatea confruntărilor.

## Retragerile de personal însoțesc reevaluarea amenințărilor

Departamentul de Stat a dispus miercuri, 21 octombrie, plecarea angajaților neesențiali ai ambasadei americane din Arabia Saudită și a familiilor lor. Decizia a fost motivată prin intensificarea atacurilor houthi asupra infrastructurii saudite.

Alte misiuni diplomatice americane au trecut la operațiuni restricționate, un regim care permite diminuarea efectivelor fără emiterea unui ordin formal de plecare. Reduceri de personal au avut loc la ambasadele din:

- Emiratele Arabe Unite;
- Bahrain;
- Kuweit;
- Qatar;
- Iordania;
- Liban.

Un oficial american a explicat că deciziile privind personalul țin cont atât de atacurile houthi, cât și de presupusele planuri iraniene împotriva oficialilor SUA. Separat, un oficial american și un înalt responsabil militar au confirmat diminuarea discretă a prezenței armatei la posturi din Orientul Mijlociu, din cauza amenințărilor persistente.

În evaluarea unor oficiali americani, pericolul pentru cetățenii SUA aflați în regiune a atins cel mai ridicat nivel de la declanșarea războiului în februarie. În ultimele săptămâni au fost analizate inclusiv amenințări la adresa ambasadorilor. Potrivit acelorași oficiali, Iranul ar fi selectat posibile ținte în Europa, iar unele informații ar indica existența unor agenți iranieni pe teritoriul american.

Washingtonul nu a comentat public memoriul, deși un oficial al administrației Donald Trump citat de The New York Times i-a confirmat autenticitatea. Un alt oficial american a apreciat însă că Iranul nu ar putea executa toate atacurile pe care le-ar avea în vedere.

Clayton a precizat că serviciile încearcă să reducă nivelul de clasificare al informațiilor sensibile primite prin mai multe canale, astfel încât acestea să poată fi distribuite mai larg angajaților Departamentului de Stat. Documentul i-a fost trimis în copie și lui John Ratcliffe, directorul Agenției Centrale de Informații (CIA).

## Atacurile houthi au lovit aeroporturi și infrastructură petrolieră

Rebelii houthi din Yemen, susținuți de Iran, au intensificat folosirea dronelor și rachetelor împotriva instalațiilor petroliere și aeroporturilor saudite. Autoritățile saudite au raportat cel puțin 21 de morți în atacurile asupra aeroporturilor de la începutul lunii octombrie.

La 10 octombrie, o rachetă a lovit aeroportul internațional din Riad, în Arabia Saudită, ucigând 13 persoane și rănind alte 308. A fost cel mai sângeros atac din țară din ultimii peste zece ani. Printre persoanele ucise în atacul asupra aeroportului King Khalid s-a aflat un cetățean american.

În weekendul anterior avertizării lui Clayton, ambasadele SUA din Arabia Saudită, Bahrain, Qatar, Emiratele Arabe Unite și alte țări le ceruseră deja americanilor să manifeste prudență din cauza atacurilor houthi.

Rebelii își prezintă acțiunile drept răspuns la ceea ce numesc o blocadă saudită asupra porturilor și aeroporturilor din teritoriile controlate de ei. Ei atribuie regatului și un atac aerian asupra aeroportului din Sanaa, Yemen.

Războiul civil yemenit a început în 2014, când houthi au înlăturat guvernul din Sanaa. Intervenția coaliției conduse de Arabia Saudită, în 2015, a urmărit restabilirea autorității guvernamentale și a extins conflictul.

Un armistițiu informal care durase patru ani a început să se destrame în iulie. Atunci, rebelii au anunțat un embargo maritim împotriva Arabiei Saudite și au reluat atacurile cu rachete și drone. Ministerul sănătății controlat de houthi a raportat aproximativ 155 de civili uciși în Yemen de la această escaladare.

## Iranul amenință cablurile submarine și centrele de date

Iranul nu a oferit un răspuns la informațiile despre memoriul american. Separat, miercuri, 21 octombrie, Hossein Mohebbi, purtătorul de cuvânt al Corpului Gardienilor Revoluției Islamice, a avertizat că reluarea loviturilor americane ar determina adoptarea unei strategii ofensive, în locul limitării operațiunilor la riposte.

Mohebbi a susținut că rachetele iraniene au progresat în privința calității, razei de acțiune și puterii. Oficialii iranieni au amenințat în repetate rânduri bazele americane și ale aliaților regionali, iar astfel de obiective au fost atacate în cursul conflictului. Pentagonul a confirmat moartea a 21 de militari americani în Orientul Mijlociu de la începutul războiului.

Doi înalți responsabili iranieni din domeniul securității au descris existența unor planuri detaliate împotriva cablurilor submarine de comunicații din Golf, pentru eventualitatea unei noi ofensive americano-israeliene. Mohsen Rezaei, șeful securității iraniene, avertizase anterior că posibilele ținte regionale includ, pe lângă cabluri, centre de date și instalații de inteligență artificială.

Amenințarea asupra comunicațiilor se adaugă atacurilor asupra infrastructurii energetice și transportului maritim. Iranul a anunțat incendierea sau avarierea a șapte petroliere în Strâmtoarea Ormuz și în apele din apropiere. Gardienii Revoluției au avertizat că o nouă intervenție a SUA ar putea provoca o ripostă extinsă.

## Barrack a evocat un atac în weekend, iar Trump a condiționat o nouă operațiune de negocieri

Tom Barrack, ambasadorul SUA la Ankara, în Turcia, și emisar special în Siria, a discutat vineri, 23 octombrie, despre perspectiva unei lovituri americane în weekend. Întrebat de influencerul Mario Nawfal despre acest scenariu, în interviul acordat acestuia, Barrack a răspuns: „Ar putea avea loc un atac în acest weekend? Absolut”, potrivit AFP, preluat de Agerpres.

Declarația a urmat intensificării amenințărilor americane și israeliene din zilele precedente și a exprimat o posibilitate militară. Despre negocieri, ambasadorul a afirmat că Trump este disponibil pentru un acord și că Washingtonul participă de luni de zile la discuții. Dialogul cu Teheranul rămâne blocat.

Jurnaliștii l-au întrebat ulterior pe președintele american dacă intervenția evocată pentru weekend ar însemna abandonarea amânării până după scrutinul american din 3 noiembrie. „Asta a spus ambasadorul meu? E un om destul de influent, presupun. Dacă e așa, eu nu știu nimic despre asta”, a răspuns Trump, potrivit Ziare.com.

Câteva ore mai târziu, la un miting electoral în Florida, SUA, Donald Trump, președintele SUA, a prezentat alternativa unei noi campanii dacă Iranul nu acceptă un acord: „S-ar putea să mai facem o mică Epic Fury, sau vor accepta să negocieze. Dacă sunt inteligenți, vor spune pur și simplu: haideți să trecem la treabă. Dar, știți, mă îndoiesc că vor face asta, pentru că poate nu sunt inteligenți”.

La același miting, președintele a susținut că operațiunile americane anterioare au redus puternic capacitatea nucleară iraniană. El a atribuit operațiunii Midnight Hammer distrugerea capacității de îmbogățire a combustibilului nuclear și a prezentat intervenția ulterioară, Epic Fury, drept completarea acelei campanii.

În declarațiile anterioare, Trump afirmase în repetate rânduri că se apropie o hotărâre privind Iranul, cu opțiunea unei abordări mai blânde sau mai dure. El indicase perioada de după alegerile de la jumătatea mandatului, programate pentru 3 noiembrie.

Premierul israelian Benjamin Netanyahu a susținut miercuri, 21 octombrie, că înlăturarea amenințării iraniene necesită schimbarea regimului de la Teheran. Trump îi oferise public sprijinul înaintea alegerilor de marți din Israel.

Washingtonul și Israelul ar pregăti o nouă campanie pentru perioada de după votul american din noiembrie. Înaintea intervenției publice a lui Barrack, analiștii considerau puțin probabilă o lovitură americană înaintea scrutinului. Amenințările reciproce alimentau însă temerile privind confruntări în Ormuz și atacarea instalațiilor nucleare iraniene.

## Conflictul se apropie de nouă luni după estimarea inițială de câteva săptămâni

Tot vineri, 23 octombrie, Trump a pus în discuție atât încheierea rapidă a războiului, cât și stingerea treptată a operațiunilor, potrivit Reuters, preluat de Digi24. El a afirmat că oprirea conflictului ar putea avea loc foarte repede, dar a prezentat-o alături de varianta unei reduceri graduale a confruntărilor.

Ofensiva SUA și a Israelului din 28 februarie 2026 a declanșat războiul. Acesta se apropie de a noua lună, comparativ cu cele patru-cinci săptămâni estimate inițial de Trump.

În iunie, SUA și Iranul au ajuns la o înțelegere preliminară pentru încetarea războiului și redeschiderea Strâmtorii Ormuz. Acordul s-a prăbușit după câteva săptămâni, odată cu reluarea atacurilor iraniene asupra transportului naval și reinstaurarea blocadei americane.

Într-un interviu pentru FT, Mike Waltz, ambasadorul american la Organizația Națiunilor Unite (ONU), a primit întrebarea dacă impasul ar putea depăși un an, în lipsa unui acord nuclear și fără ca traficul prin Ormuz să revină la nivelul dinaintea războiului.

Waltz a refuzat să formuleze o ipoteză și a spus că ar fi de dorit ca Iranul să participe constructiv la negocieri înaintea unui asemenea termen. El a afirmat că președintele și Marina SUA pot menține blocada porturilor iraniene în viitorul previzibil și că administrația intensifică presiunea economică asupra Teheranului.

## Petrolul și motorina transmit întreruperile către cheltuielile companiilor

Loviturile iraniene asupra infrastructurii energetice a statelor din Golf au perturbat rutele de export ale unei regiuni esențiale pentru producția mondială de petrol. Pe parcursul războiului, combustibilii au ajuns la prețuri record, în timp ce îngrășămintele și materiile prime au devenit mai greu de găsit.

Înainte de ofensivă, navele internaționale puteau traversa Ormuz, pe unde trecea o cincime din livrările globale de petrol și gaze naturale lichefiate. Negocierile nucleare se desfășurau fără ca accesul maritim să fie un punct de dispută.

Întreruperea livrărilor și perspectiva extinderii confruntărilor au ridicat prețul Brent, reperul internațional al petrolului. Evoluția cotației oferă comparația cu ultima ședință dinaintea războiului:

- 27 februarie: închidere la 72,48 dolari pentru un baril;
- 30 aprilie: 126,41 dolari pentru un baril, cel mai ridicat nivel din ultimii patru ani;
- 23 octombrie, vineri dimineață: deschidere la 114,47 dolari pentru un baril.

Motorina este afectată de avarierea instalațiilor și întreruperea producției din Orientul Mijlociu, precum și de sancțiunile asupra livrărilor rusești. În SUA, prețul acestui combustibil s-a dublat. Fermierii și firmele care îl folosesc în producție și transport au cheltuieli mai mari, iar ambele categorii contează pentru electoratul lui Trump.

În octombrie, Trump și Vladimir Putin au căzut de acord să permită din nou vânzarea motorinei rusești, după ani în care aceasta a fost supusă sancțiunilor, în încercarea de a-i reduce prețul. Liderii europeni și ucraineni au criticat acordul: veniturile obținute ar putea, în opinia lor, să finanțeze războiul Moscovei împotriva Ucrainei.

În octombrie, Agenția Internațională a Energiei a avertizat că oferta mondială de gaze naturale lichefiate ar putea rămâne restrânsă și în 2027.

## Rutele alternative aduc exporturi, dar presupun cheltuieli logistice suplimentare

În strâmtoarea dintre Iran și Oman persistă atacurile și amenințările iraniene, iar SUA continuă blocada porturilor iraniene. Fluxurile de petrol și gaze prin Ormuz s-au redus drastic.

Producătorii din Golf au recuperat parțial volumele exportate folosind alte porturi, conducte și transferuri de petrol între nave. Aceste soluții presupun cheltuieli logistice suplimentare, iar transporturile sunt în continuare expuse atacurilor.

Potrivit lui Urban Coningham, cercetător la Royal United Services Institute, discuțiile dintre SUA și Iran au ajuns să se concentreze pe Ormuz și pe atacurile asupra Golfului, după ce vizaseră îndeosebi programul nuclear și aliații regionali ai Teheranului.

În evaluarea lui, loviturile recente asupra instalațiilor petroliere și de gaze diferă de episoadele anterioare prin amploare și ritm. Atacarea infrastructurii civile și a obiectivelor militare americane a implicat în conflict state care încercaseră să rămână în afara acestuia.

Potrivit unui articol apărut în martie, Pentagonul și Consiliul Național de Securitate ar fi subestimat disponibilitatea Iranului de a limita navigația prin Ormuz, precum și efectele unei astfel de decizii. Pete Hegseth, secretarul american al apărării, a contestat această afirmație și a spus că armata pregătise planuri pentru scenariul respectiv.

Presiunea asupra transportului comercial se extinde la Bab al-Mandeb, legătura maritimă dintre Marea Roșie și Golful Aden. În Yemen au reînceput luptele dintre houthi și forțele guvernului recunoscut internațional, susținute de Arabia Saudită.

Amenințările rebelilor asupra navelor asociate regatului saudit ar putea îngreuna utilizarea alternativelor la Ormuz. Atacurile cu drone și rachete asupra aeroporturilor și instalațiilor petroliere saudite au extins confruntările dincolo de Yemen. Pericolele de pe cele două rute maritime pot agrava dificultățile transportatorilor și presiunea asupra Washingtonului.

## Iranul a evaluat prejudiciile războiului la 270 de miliarde de dolari

Guvernul iranian estima în aprilie prejudicii directe și indirecte de 270 de miliarde de dolari provocate de atacurile americane și israeliene. Datele oficiale pentru perioada 21 martie-20 iunie indică o scădere anuală de 10,1% a produsului intern brut, adică valoarea bunurilor și serviciilor realizate în economie.

Sancțiunile și activele blocate în străinătate afectau economia înaintea ofensivei. Războiul, noile restricții și blocada navală americană au agravat dificultățile, au limitat sever exporturile energetice și au însoțit deprecierea puternică a rialului iranian.

Spre sfârșitul lunii august, Washingtonul a lansat operațiunea Economic Outcast, prin care urmărește izolarea comercială a Iranului și sancționarea entităților care desfășoară afaceri cu această țară.

Inflația și deprecierea monedei provocau nemulțumiri încă înaintea atacurilor. Reprimarea protestelor naționale din ianuarie a produs morți și a amplificat furia populației.

În primele atacuri ale SUA și Israelului a murit Ali Khamenei, liderul suprem aflat la conducere din 1989. Ofensiva l-a ucis și pe Ali Larijani, responsabil pentru securitate, însă instituțiile politice au rămas funcționale.

Succesiunea lui Mojtaba, fiul lui Khamenei, și puterea Gardienilor Revoluției au întărit facțiunile intransigente. Coningham a avertizat că absența manifestațiilor în timpul războiului nu dovedește sprijinul populației pentru guvern.

Cercetătorul a apreciat că mobilizarea pentru rezistență la atacurile străine nu înseamnă că Iranul a devenit mai puternic. Conducerea se teme de proteste și urmărește propria supraviețuire, dar nu resimte presiunea electorală imediată cu care se confruntă republicanii americani.

Potrivit lui Coningham, autoritățile iraniene prezintă războiul prin discursul lor mai vechi despre rezistența la ceea ce numesc colonialism și imperialism american și israelian.

## Superioritatea militară americană nu a eliminat capacitatea de ripostă

SUA păstrează capacitatea de a lovi obiective în interiorul Iranului, fără ca aceasta să împiedice atacurile iraniene asupra activelor americane și infrastructurii energetice din țările vecine. Coningham identifică aici dificultatea Washingtonului de a transforma avantajul militar în rezultate strategice.

Presa americană a semnalat o penurie gravă de armament în stocurile SUA din Orientul Mijlociu. Interceptarea dronelor iraniene cu preț redus a consumat rachete de apărare costisitoare.

Gardienii Revoluției au folosit drone fabricate în masă într-un război asimetric, adică utilizarea unor mijloace relativ ieftine împotriva unei forțe militare mai costisitoare. Cercetătorul a explicat că organizarea descentralizată le-a permis să continue operațiunile după pierderea unor comandanți și întreruperea comunicațiilor.

Atacurile americane au avariat grav marina iraniană, care folosește acum mai ales ambarcațiuni mici, inclusiv vedete rapide utilizate recent în Ormuz. Iranul își păstrează capacitatea de a ataca nave de pe coastă și de a plasa mine marine cu ajutorul rachetelor.

## Atacurile suspectate împotriva americanilor au precedente judiciare

Autoritățile americane au acuzat în repetate rânduri Iranul de comploturi împotriva cetățenilor SUA, inclusiv de tentative de asasinare a lui Trump pe teritoriul american.

În martie 2026, o instanță din SUA a condamnat un cetățean pakistanez pentru organizarea unui complot de asasinare a lui Trump și a altor politicieni americani, la ordine atribuite Gardienilor Revoluției.

În 2022, un membru iranian al Gardienilor Revoluției a fost inculpat pentru presupusa încercare de a organiza uciderea lui John Bolton, fost consilier american pentru securitate națională. Departamentul american al Justiției l-a acuzat că ar fi încercat să plătească unor persoane din SUA 300.000 de dolari pentru comiterea crimei în Washington sau în statul Maryland.

Comunitatea americană de informații avertizase în 2025 că Iranul va continua să amenințe direct americani la nivel global. Evaluarea viza în special oficiali pe care Teheranul îi considera implicați în uciderea, în 2020, a lui Qassem Soleimani, comandantul Forței Quds a Gardienilor Revoluției.

În octombrie 2026, SUA au retras brusc bombardiere de la o bază aeriană din Anglia, Regatul Unit, invocând riscul unui atac. Măsura a urmat unui incident de securitate la bază, după care autoritățile britanice au arestat mai mulți bărbați suspectați că lucrau cu serviciile iraniene.

## Extinderea conflictului menține obiectivul redeschiderii căilor maritime

Schimbarea conducerii iraniene și slăbirea aliaților Teheranului, printre care Hamas și Hezbollah, se numărau printre obiectivele anunțate la începutul ofensivei. Când au fost lansate atacurile, Trump a promis să împiedice grupările susținute de Iran să lovească forțele SUA și să destabilizeze regiunea.

Hamas a fost slăbită puternic, însă Israelul continuă atacurile în Gaza. De la anunțarea, în octombrie 2025, a încetării focului susținute de SUA, au fost uciși peste 1.400 de palestinieni.

La începutul lui martie, Libanul a fost atras în război: Hezbollah a lovit ținte din nordul Israelului, ca reacție la moartea lui Khamenei. Israelul a bombardat apoi sudul Libanului și suburbii ale Beirutului pe care le considera baze ale grupării.

Într-o etapă a conflictului, Israelul ocupa aproximativ o cincime din Liban, iar peste un milion de oameni fuseseră strămutați. Armata israeliană păstrează sub ocupație teritorii importante de-a lungul frontierei sudice libaneze.

Restabilirea navigației pe principalele trasee maritime ale Orientului Mijlociu a devenit între timp un obiectiv central al războiului. Creșterea prețului petrolului, provocată de situația din Ormuz, a fost agravată de embargoul maritim houthi împotriva Arabiei Saudite.

## Prețurile combustibililor apasă asupra republicanilor înaintea votului

Războiul nu se bucură de sprijin în SUA. Sondajul Reuters/Ipsos publicat luni, 19 octombrie, indică pentru Trump o rată de aprobare de 31%, comparativ cu 40% în cercetarea relatată cu câteva zile înaintea începerii conflictului. Este minimul măsurat de institut în cele două mandate prezidențiale.

Cu mai puțin de două săptămâni înaintea scrutinului din 3 noiembrie, Partidul Republican resimte opoziția față de război și nemulțumirile provocate de prețul benzinei. Republicanii riscă pierderea controlului asupra Congresului.

Coningham apreciază că deplasările recente ale trupelor americane ar putea avea și o funcție demonstrativă. Ele inversează însă încercările anterioare de diminuare a prezenței militare a SUA în anumite părți ale regiunii.

Portavionul USS Theodore Roosevelt și militarii din Unitatea Expediționară 13 a Pușcașilor Marini sunt așteptați în Orientul Mijlociu până la sfârșitul lui noiembrie. Desfășurarea a aproximativ 10.000 de militari ar oferi administrației americane mai multe opțiuni militare.